tag:blogger.com,1999:blog-82688680428002650672024-02-08T11:57:04.847-08:00mitul credinteiRadu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.comBlogger9125tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-52545700678613829392009-06-11T12:38:00.000-07:002009-06-11T12:47:21.900-07:00Mitul credintei - carte PDF<object codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=9,0,0,0" id="doc_747884663213978" name="doc_747884663213978" classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" align="middle" height="600" width="450"> <param name="movie" value="http://d.scribd.com/ScribdViewer.swf?document_id=16332067&access_key=key-2l9acmq6uzxxyqq22gti&page=1&version=1&viewMode=list"> <param name="quality" value="high"> <param name="play" value="true"> <param name="loop" value="true"> <param name="scale" value="showall"> <param name="wmode" value="opaque"> <param name="devicefont" value="false"> <param name="bgcolor" value="#ffffff"> <param name="menu" value="true"> <param name="allowFullScreen" value="true"> <param name="allowScriptAccess" value="always"> <param name="salign" value=""> <param name="mode" value="list"> <embed src="http://d.scribd.com/ScribdViewer.swf?document_id=16332067&access_key=key-2l9acmq6uzxxyqq22gti&page=1&version=1&viewMode=list" quality="high" pluginspage="http://www.macromedia.com/go/getflashplayer" play="true" loop="true" scale="showall" wmode="opaque" devicefont="false" bgcolor="#ffffff" name="doc_747884663213978_object" menu="true" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" salign="" type="application/x-shockwave-flash" align="middle" mode="list" height="600" width="450"></embed> </object> <div style="margin: 6px auto 3px auto; font-family: Helvetica,Arial,Sans-serif; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; font-size: 12px; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; -x-system-font: none; display: block;"> <a href="http://www.scribd.com/upload" style="text-decoration: underline;">Publish at Scribd</a> or <a href="http://www.scribd.com/browse" style="text-decoration: underline;">explore</a> others: <a href="http://www.scribd.com/explore/Books/Religion-Spirituality" style="text-decoration: underline;">Religion & Spiritual</a> <a href="http://www.scribd.com/explore/Books/" style="text-decoration: underline;">Books</a> <a href="http://www.scribd.com/tag/spirit" style="text-decoration: underline;">spirit</a> <a href="http://www.scribd.com/tag/seminar" style="text-decoration: underline;">seminar</a> </div><br /><br /><a href="http://www.scribd.com/doc/16332067/Mitul-credinei-Radu-Lucian-Alexandru">http://www.scribd.com/doc/16332067/Mitul-credinei-Radu-Lucian-Alexandru</a>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-85984755698128217392009-05-29T09:01:00.000-07:002009-09-18T06:07:49.880-07:00Declaraţia drepturilor fundamentale ale psihicului uman<div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">"1. La fel cum pentru trupul fizic al omului umanitatea a înţeles că acesta are nişte nevoi fundamentale care trebuie să-i fie garantate a se putea satisface la un nivel optim, la fel este cazul ca umanitatea să facă acelaşi lucru mult mai consistent decât a făcut-o până acum şi pentru psihicul uman.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">2. Astfel de-a lungul istoriei, umanitatea a ajuns la concluzia că trupul fizic al omului are dreptul la viaţă, la sănătate, la satisfacerea optimă a nevoilor sale fundamentale, are dreptul să nu-i fie îngrădită mişcarea şi acţiunea (să nu fie sclav), să nu fie legat, bătut, rănit, etc.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">3. La fel trebuie să conştientizăm de acum încolo că aceleaşi drepturi trebuie acordate şi sprijinite spre a fi respectate pretutindeni şi pentru psihicul omului.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">4. Acesta are nevoi specifice cum ar fi acelea de a consuma mereu informaţii noi (care să îl informeze despre starea reală (nu imaginară) a sistemelor existenţiale în care se manifestă: sociale, politice, religioase, naturale, biologice, cosmice, etc.); are nevoia de destindere (relaxare, odihnă) şi evident nevoia fundamentală de neîngrădire psihică – de acordare a libertăţii psihice (libertatea de neîngrădire a mişcării gândului), etc.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">5. Satisfacerea nevoii de informaţii vizuale, auditive.. corecte şi actuale (noi) include evident toate formele de artă (pictură, sculptură, muzică, teatru, film, etc.) - a interzice într-o societate pe oricare dintre acestea înseamnă a îngrădi una din libertăţile fundamentale pe care psihicul le are pentru a putea trăi sănătos: aceea de informare (percepţie) liberă şi neîngrădită asupra tuturor aspectelor artistice (frumoase) pe care el vrea să le perceapă.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">6. La fel cum trupului i se recunoaşte dreptul la reproducere liberă (la înmulţire) cu cine consideră el de cuviinţă fără nici o îngrădire artificială (de rasă, naţionalitate, culoare a pielii, religie, etc.) la fel şi psihicul are o nevoie fundamentală „de reproducere”, de creare de noi concepte, idei, gânduri pe baza celor existente - vorbim evident de libertatea de creaţie armonioasă originală.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7. Dreptul la discernământ propriu (alegere) este un drept fundamental al oricărui psihic uman – acest drept de alegere, trebuie protejat faţă de intervenţia arbitrară asupra sa prin forţă brută, şantaj „spiritual” şi teroare psihică „religioasă” (sau de altă natură).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">8. Trebuie de asemenea în mod imperios a fi alungate din societate toate aspectele (religioase sau de altă natură) care încearcă să împiedice manifestarea discernământului propriu al fiecărui individ prin înlocuirea lui brută cu discernământul altcuiva – fie el şi „zeu” sau „profet”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">9. Dreptul la discernământ propriu este un drept fundamental al psihicului uman care trebuie apărat de toate atacurile perfide duse împotriva lui de către toate religiile dogmatice şi de către toate formele politice bazate pe tiranie şi totalitarism.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">10. <span style="color: blue;">Observaţie:</span> împărţirea aceasta dintre psihic şi fizic este doar una didactică pe care o facem în mod artificial pentru a scoate în evidenţă drepturile psihicului!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 11. În realitate este evident că omul este un întreg indivizibil (trup plus psihic) şi că atunci când vorbim de o posibilă „Cartă a drepturilor fundamentale ale psihicului uman” nu facem decât să subliniem nişte drepturi fundamentale ale omului (evident cu o orientare preponderent psihică).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">12. Vorbim deci de <span style="color: blue;">dreptul la individualitate</span> (fizică şi mai ales psihică) şi individualizare (procesul prin care indivizii umani îşi măresc capacitatea de exprimare a unicităţii şi specificităţii proprii).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">13. Fiecare om are dreptul fundamental de a fi un Individ: de a se îmbrăca cum consideră de cuviinţă, de a mânca după bunul său plac, de a vorbi şi de a gândi într-un mod particular specific lui. </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">14. Tendinţele de masificare, de anulare a dreptului la individualitate şi individualizare, pe care încearcă să le preseze asupra societăţii umane religiile dogmatice şi alte regimuri totalitate sunt acţiuni antiumane care sunt îndreptate împotriva acestui drept fundamental al omului: acela de a fi un individ unic şi specific.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">15. Tendinţele religioase sau politice care încearcă să-i facă pe toţi membrii unei societăţi să fie doar simple clone psihice şi fizice (ca îmbrăcăminte, tip de hrănire, de reproducere, de exprimare, de gândire, de acţiune, etc.) a unui model original (a unui individ oarecare cu sau fără pretenţii „divine”) sunt doar exprimări virusale şi cancerigene evidente care corodează şi distrug societăţile afectate de ele.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">16. Dreptul la discernământ propriu, dreptul de a nu discerne (alege, judeca) nimeni în locul nostru şi pentru noi este un drept fundamental pe care religiile dogmatice şi alte regimuri totalitare încearcă să li-l fure membrilor societăţilor pe care ei le infectează cu boala credinţei dogmatice.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">17. De aceea aceste manifestări specifice credinţei dogmatice (oarbe, fundamentaliste) trebuie împiedicate a se mai manifesta în societatea umană, iar dreptul la discernământ propriu să fie apărat prin lege împotriva tuturor şarlatanilor şi nebunilor „divini” care vor să li-l fure celor naivi şi neatenţi.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">18. Dreptul la manifestare creativă originală (armonioasă) este rezultatul firesc al manifestării dreptului la individualitate şi unicitate şi al celui de a manifesta un discernământ propriu (de a judeca singur ce este bine şi ce este rău – de a avea capacitate de discernământ). </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">19. Creaţia nu înseamnă a copia (xeroxa) la infinit nişte „modele” „artistice” moarte de mult (de sute şi mii de ani).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: blue; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">20. Acest tip de „exprimare artistică” este doar o modalitate de tâmpire psihică prin care îi sunt îngrădite credinciosului drepturile fundamentale, la discernământ propriu, la individualitate şi unicitate.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b> </b>***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21. Credinţa dogmatică religioasă (sau politică) este, aşa cum am mai precizat, doar o<span style="color: blue;"> </span></span><span style="color: blue; font-size: large;"><i>boală psihică complexă</i></span><span style="font-size: large;"> care include printre diferitele ei aspecte: </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21.1- fobia (teroarea) de „bau bau” şi de tot felul de alte pedepse imaginare „veşnice”; </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21.2- personalitatea dublă / schizofrenia religioasă (împărţirea psihicului celui afectat între propriul discernământ şi un discernământ „divin” străin, cu tendinţa de dominare a personalităţii de către cel străin);</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21.3- depresia cu orientare înspre sinucidere psihică;</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21.4- comportamentul compulsiv - obsesiv (bazat pe consumarea de droguri verbale/ gestuale prin cuvinte şi ritualuri „magice”); </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21.5- crearea unei dependenţe psihice faţă de rostirea unor cuvinte „magice” (de nume de „zei” şi de „profeţi”) sau de efectuarea unor gesturi (ritualuri) „magice” (semne, mişcări specifice, etc.);</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21.6- paranoia, în care credinciosul are impresia că este persecutat şi urmărit, că e făcut să sufere de către o forţă „invizibilă” care îi urmăreşte fiecare mişcare pe care o face (acesta este „zeul” „atoatevăzător” imaginar pe care îl găzduieşte cu nesăbuinţă în propria minte şi/ sau duşmanul „oficial” al acestuia (real sau imaginar)).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 21.3- ş.a.m.d.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">22. „Intuiţia” paranoică pomenită mai sus e după cum am mai precizat oarecum întemeiată, având în vedere faptul că într-adevăr este cineva care îl persecută (exploatează) pe credincios, fără voia sa: acesta este „profetul”/ „zeul” care l-a infectat cu credinţă (dogmatică) şi care astfel l-a luat în sclavie psihică şi fizică.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">23. Intuiţia e bună, obiectul ei este însă greşit identificat: duşmanii lui reali nu sunt invizibili cum este păcălit să creadă, ci sunt chiar „zeii” şi „profeţii” aflaţi în faţa lui şi care încearcă (şi de multe ori reuşesc) să-i distragă atenţia de la ei prin crearea unor duşmani imaginari invizibili („demoni”, „societăţi secrete/ invizibile”, etc.).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;"><b> </b></span><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">24. Societatea omenească trebuie să înţeleagă în prezent că credinţele dogmatice religioase nu sunt altceva decât </span><span style="font-size: large;"><i>forme legalizate de sclavie psihică (şi astfel fizică)</i></span><span style="font-size: large;">.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">25. Aceşti sclavi religioşi nu au dreptul (stăpânul lor psihic religios nu le dă dreptul) să circule liber în lumea ideilor, a informaţiilor, a percepţiilor auditive, vizuale (toate acestea sunt întotdeauna cenzurate şi îngrădite), etc. – ceea ce se concretizează în faptul că aceşti sclavi religioşi nu au astfel nici o libertate reală de mişcare fizică.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">26. Sclavilor religioşi li se pun astfel lanţuri pe minte şi pe trup ca să-i împiedece să se manifeste liber psihic şi fizic.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">27. Ei sunt obligaţi astfel să manifeste prin ei doar ideile, gândurile, judecăţile, discernământul, creaţiile, etc. celui care îi înlănţuieşte religios, a celui care îi posedă „spiritual”, a celui care îi are în proprietate psihică pe aceşti nefericiţi.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">28. Acestor <span style="color: blue;">sclavi credincioşi</span> nu li se dă dreptul la liberă alegere în ceea ce priveşte opţiunile de viaţă (vestimentare, de hrănire, de informare, de exprimare, de creativitate, etc.) pe care ar putea să le facă.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">29. Ei sunt forţaţi de stăpânii lor „divini” să „aleagă” opţiunea impusă de ei, prin teroare şi ameninţare reală sau imaginară şi prin momirea cu tot felul de răsplăţi imaginare care mai din care „mai bogate” în conţinut.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">30. Este evident de aceea că un discernământ liber bine conturat nu alege niciodată credinţa (alt nume pentru sclavie mentală şi boală mentală).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 31. Dar cine ar face-o?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">32. Atunci când credinciosul „face” această „alegere” el de fapt nu face nici o alegere: el este obligat, forţat, şantajat, păcălit să o aleagă!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 33. El este pus să aleagă între a fi sclav mental sau a fi pedepsit (real sau imaginar) că nu vrea să fie sclav mental!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">34. Alegerea care i se oferă lui este între a fi sclav mental şi a fi sclav mental.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 35. Când cineva îi cere altcuiva să aleagă între „X” şi „X” nu înseamnă că îi cere să facă o alegere ci doar că celui pus să „aleagă” îi este impusă o alegere.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b> </b>***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">36. Apoi, aşa cum am mai arătat, o </span><span style="color: blue; font-size: large;"><i>alegere a unui discernământ străin în locul celui propriu</i></span><span style="font-size: large;"> este în mod real imposibilă: criteriile de judecată se pot schimba, dar judecătorul (conştiinţa) proprie nu poate fi eliminată fără a muri (la propriu).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">37. Dacă un discernământ nativ „I” ar putea „alege” să pună în locul său un discernământ străin „Z” („divin”) din diferite motive (care însă întotdeauna se reduc la ameninţări, şantaj şi înşelăciune „spirituală”) el ar trebui să-şi bazeze alegerea pe sine însuşi (ca să poată afirma că el a făcut-o).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">38. Dar culmea e că discernământul străin „divin” aduce ca motiv pentru necesitatea unei astfel de înlocuiri (schimbări, transformări „spirituale”) tocmai presupusa incapacitate de discernământ pe care „ar avea-o” cel pus să aleagă.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">39. Cu alte cuvinte discernământul „divin” al şarlatanului „uman” care îl poartă nu se lasă ales, ci se impune cu forţa.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">40. Logica ne arată că dacă discernământul „Z” ar avea dreptate şi discernământul individual nativ (propriu) „I” ar fi incapabil de judecată corectă, atunci orice alegere pe care el ar face-o ar fi potenţial greşită (din întâmplare din când în când ar putea face totuşi şi alegeri corecte), inclusiv aceea de a alege „gândirea divină” şarlatanică în locul celei proprii.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">41. Iar dacă „Z” nu are dreptate şi „I” este capabil de judecată corectă atunci acesta nu are nici un motiv să lase pe un altul să gândească în locul său.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">42. Prin urmare discernământul „Z” nu se poate întemeia în mod logic pe presupusa lipsă de discernământ a lui „I” şi atunci el întotdeauna se impune (acolo unde poate) doar cu forţa (prin ameninţare, violenţă, crimă, război şi înşelăciune „divină”), indiferent dacă individul atacat psihic are discernământ sau nu.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">43. De fapt această cale a forţei este singura cale reală prin care credinţa dogmatică se răspândeşte: de aceea ea este şi sursa principală a violenţei, războiului şi înşelăciunii în lume.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">44. În legătură cu abordarea discernământului se poate ridica întrebarea următoare: cine hotărăşte dacă propriul discernământ al cuiva este corect sau greşit?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 45. Şi răspunsul este că această întrebare este o întrebare oarecum greşită: discernământul nu este corect sau greşit - el este, sau nu este! </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">46. Capacitata de judecată, discernământul, conştiinţa este (în mod natural pentru orice formă de viaţă).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 47. Criteriile lui de judecată (percepţii, metode, etc.) însă, şi prin urmare judecăţile sale specifice (rezultatele procesului de discernere, judecare) pot fi corecte sau greşite (privite în sensul utilităţii reale pentru sine).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">48. Schimbarea criteriilor de judecată nu implică însă schimbarea judecătorului, a celui care judecă, care gândeşte, care discerne, a celui care hotărăşte ce este bine şi ce este rău pentru sine.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">49. Un discernământ liber este deschis mereu la o critică îndreptată împotriva criteriilor de judecată pe care le foloseşte la un moment dat (şi prin urmare asupra rezultatelor judecăţilor sale - despre care ştie că nu pot fi decât relative/ provizorii).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">50. Dar el nu poate fi deschis la încercările de asasinat psihic făcute asupra lui, prin atacul psihic al virusului credinţei dogmatice religioase.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 51. El nu va accepta niciodată „înlocuirea” sa ca judecător, ca sursă ultimă de hotărâre a ceea ce este bine şi ce este rău pentru sine (cu un alt judecător).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">52. Iar un discernământ (conştiinţă, judecător) care cade în plasa credinţei (dogmatice) şi încearcă să se elimine pe sine ca sursă ultimă a discernerii între bine şi rău (pentru a pune pe altul în locul său) nu este altceva decât un discernământ bolnav, infectat cu comportament sinucigaş, care pune astfel în pericol existenţa şi capacitatea de adaptare a speciei sale şi a propriei sale individualităţi. </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: blue; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">53. Capacitatea individuală înnăscută de a face distincţia dintre bine şi rău (dintre suferinţă şi durere respectiv fericire şi plăcere) este condiţia esenţială a supravieţuirii speciei şi individului!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">54. Sărmanii afectaţi de virusul credinţei, care sunt păcăliţi astfel să interpreteze suferinţa şi durerea ca fiind un bine „spiritual” sunt indivizi al căror discernământ natural este puternic denaturat de religia dogmatică cu care s-au infectat.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">55. Discernământul propriu bazat în mod fundamental pe semnalele „supraconştientului” („vocii conştiinţei” proprii) manifestate prin semnalele specifice durerii şi plăcerii fizice, respectiv emoţiilor negative şi pozitive (care implică suferinţă respectiv plăcerea/ fericirea psihică) e înnăscut la fel ca şi capacitatea de percepţie a realităţii (prin simţuri), la fel ca şi corpul fizic, etc.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">56. El nu e creat de noi şi nici de societate (nu e un produs cultural) dar poate fi influenţat prin influenţarea conţinutului pe care el îl foloseşte (a percepţiilor la care are acces, a experienţelor care i se permite să le trăiască, a infecţiilor psihice care îl pot afecta, etc.)....</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">57. Pentru cei care recunosc adevărul sclaviei mentale vă spun deci doar atât: nu vă bateţi cu păpuşile credincioase - tăiaţi doar legăturile care le leagă de păpuşarul lor „spiritual”!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: blue; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">58. Nu încercaţi să justificaţi raţiunea în faţa credinţei, ci procedaţi invers: încercaţi să justificaţi (dacă puteţi) necesitatea existenţei infecţiei credinţei (dogmatice) în faţa raţiunii.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">59. Faceţi aceasta şi veţi vedea cum se prăbuşeşte imediat castelul de cărţi al credinţei." - extras din cartea "Mitul credinţei" <br />
</span><br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-5473795601238360812009-05-20T09:24:00.000-07:002009-09-18T06:09:37.905-07:00Cum să devii PROFET<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-weight: bold;">Cum se realizează o înşelătorie</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-weight: bold;">religioasă bazată pe credinţă dogmatică?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
<object align="middle" classid="clsid:d27cdb6e-ae6d-11cf-96b8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=9,0,0,0" height="500" id="doc_796336068596125" name="doc_796336068596125" width="450"> <param name="movie" value="http://d.scribd.com/ScribdViewer.swf?document_id=15658066&access_key=key-c61jh0tvdsvgpwtrsrq&page=1&version=1&viewMode=list"><param name="quality" value="high"><param name="play" value="true"><param name="loop" value="true"><param name="scale" value="showall"><param name="wmode" value="opaque"><param name="devicefont" value="false"><param name="bgcolor" value="#ffffff"><param name="menu" value="true"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowScriptAccess" value="always"><param name="salign" value=""><param name="mode" value="list"><embed src="http://d.scribd.com/ScribdViewer.swf?document_id=15658066&access_key=key-c61jh0tvdsvgpwtrsrq&page=1&version=1&viewMode=list" quality="high" pluginspage="http://www.macromedia.com/go/getflashplayer" play="true" loop="true" scale="showall" wmode="opaque" devicefont="false" bgcolor="#ffffff" name="doc_796336068596125_object" menu="true" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" salign="" type="application/x-shockwave-flash" mode="list" align="middle" width="450" height="600"></embed> </object> </span><br />
<div style="display: block; font-size-adjust: none; font-size: 12px; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; margin: 6px auto 3px;"><span style="font-size: large;"><a href="http://www.scribd.com/upload" style="text-decoration: underline;">Publish at Scribd</a> or <a href="http://www.scribd.com/browse" style="text-decoration: underline;">explore</a> others: <a href="http://www.scribd.com/explore/Brochures-Catalogs/" style="text-decoration: underline;">Brochures & Catalogs</a> <a href="http://www.scribd.com/tag/religie" style="text-decoration: underline;">religie</a> <a href="http://www.scribd.com/tag/dogma" style="text-decoration: underline;">dogma</a> </span><br />
</div><span style="font-size: large;"><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">1. Dragă cititor crezi că este greu să se pună la cale o înşelătorie „spirituală” bazată pe credinţă dogmatică?</span><br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;"> 2. Îţi spun că nu este. </span><br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;"> 3. Tocmai de aceea în acest domeniu plouă cu şarlatani şi nebuni „divini”.</span><br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;"> 4. Chiar şi tu, dacă ai avea inimă de criminal „spiritual”, ai putea să o faci!</span><br />
<br />
5. <span style="font-weight: bold;">Procesul </span>pe care îl parcurge orice astfel de şarlatan „spiritual”, proces pe care ai putea să îl parcurgi şi tu dacă ai avea inimă de fiară „spirituală”, este destul de simplu:<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">1.- „Rătăciţii spirituali” şi viitoarele „oiţe” credincioase </span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 2.- Poveştile „magice” şi calităţile „divine” ale inventatorilor lor</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 3.- Boala „imaginară” sau „boala” de a fi sănătos</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 4.- Vindecările „magice” „miraculoase”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 5.- Soluţii pentru „rezolvarea” problemelor credincioşilor</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 6.- Incoerenţa „divină”</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 7.- „Talentele” scriitorilor/ povestitorilor „divini”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 8.- „Afacerea” cu povestea „magică”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 9.- Capcana „căutării divine” imitative</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 10.- Mandatul „ceresc” al lui „făt frumos”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 11.- Mărturiile „spirituale”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 12.- Ameninţările cu „bau-baul”</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 13.- Promisiunile deşarte „divine”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 14.- Recapitulând</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 15.- Metode de autoînşelare „spirituală” </span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 16.- Recuperarea investiţiei „spirituale” şi profitul „divin”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 17.- Alte surse de venit „divin”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 18.- Afacerile spirituale corecte şi cele necinstite</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 19.- „Dragi credincioşi aruncaţi-vă mintea la gunoi!”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 20.- Ce speculează credinţa dogmatică? </span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 21.- Slăbiciuni umane exploatate în mod „divin” de către „afacerile dogmatice”</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">22.- Chipul „clasic” al şarlatanului „divin”</span><br />
<span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> 23.- Efectele dezastroase ale afacerilor „divine” (pentru „clienţii lor”)</span><br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">„Rătăciţii spirituali” şi viitoarele „oiţe” credincioase</span><br />
<br />
6. Mai întâi el îşi stabileşte victimele ţintă pe care le vizează cu înşelătoria sa „divină”.<br />
7. În acest sens înşelătorul „spiritual” ia în considerare în principal următoarele categorii de oameni:<br />
7.1- pe cei leneşi (care vor să li se dea mură în gură – să gândească alţii în locul lor);<br />
7.2- pe cei fricoşi (care se sperie şi de umbra lor, darămite de tot felul de fiinţe imaginare „demonice”/ „zeieşti” cu care „mesagerul” lor îi poate speria după voie);<br />
7.3- pe cei stăpâniţi de curaj stupid - pe căutătorii de senzaţii spirituale „tari” – care se aruncă în „schemă” fără să se gândească prea mult la posibilele consecinţe profund negative ale „aventurii lor religioase”;<br />
7.4- pe cei infantili psihic (care având o cunoaştere cantitativă şi calitativă redusă nu au discernământul dezvoltat şi sunt astfel uşor de „dus de nas” prin tot felul de sofisme şi trucuri „magice”/ „divine” de doi lei);<br />
7.5- pe cei orgolioşi - care au predispoziţia de a putea fi duşi de nas oriunde dacă le este măgulit orgoliul – dacă de exemplu cineva le spune că ei sunt „cei aleşi”, „cei mai buni”, singurii care deţin „adevărul”, etc. (aceşti vanitoşi simt nevoia de a se supraestima astfel pentru a compensa încrederea scăzută în ei înşişi);<br />
7.6- pe cei incapabili de interacţiune socială normală – cei care au nevoie de a fi „ajutaţi” (împinşi de la spate) pentru a se integra şi interacţiona social în mod normal (prin prietenii, grupuri de interese comune, etc.);<br />
7.7- pe cei cu tendinţe sinucigaşe fizice şi psihice (care vor să scape de viaţa psihică şi fizică, aşa că le pasă mult prea puţin dacă cineva vine şi pune stăpânire asupra ei şi o foloseşte cum vrea el) cauzate de traume recente sau mai îndepărtate (eşecuri în „dragoste”, moartea unor apropiaţi, boala, etc.);<br />
7.8- pe intelectualii de bufet (cei care au citit şi ei o carte în viaţa lor şi se cred deja buricul universului şi deţinătorii „cunoaşterii absolute”, etc.) care pot fi foarte uşor stimulaţi să se menţină în „intelectualitatea lor de grădiniţă” („prostu' nu-i prost destul, dacă nu e şi fudul!”) şi apoi folosiţi ca nişte ignoranţi fuduli, ce sunt;<br />
7.9- ş.a.m.d.<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic;">8. Ceea ce aceşti „rătăciţi spirituali” enumeraţi mai sus nu înţeleg este că scopul oricărei mişcări religioase întemeiate pe principiile credinţei dogmatice este doar acela de a îl îmbogăţii material, financiar şi în vanitate pe cel care a întemeiat-o, respectiv o conduce, şi pe acoliţii care îl sprijină activ în mod conştient în realizarea înşelătoriei lui „divine”.</span><br />
<br />
9. După stabilirea „publicului ţintă”, înşelătorul gândeşte apoi o metodologie bazată pe crearea de reflexe condiţionate artificiale (pe inducerea unei dependenţe de droguri verbale/ gestuale/ rituale) prin repetarea continuă a unor cuvinte/ gesturi „magice” - de preferat după aducerea victimelor credincioase, în stări psihice în care mintea lor devine profund sugestionabilă – prin relaxare, „mantralizare”, „rugăciune”, „cântare devoţională”, exerciţii fizice prelungite, etc..<br />
<br />
10. Cu alte cuvinte şarlatanul „divin” inventează nişte cuvinte şi poveşti „magice”, nişte fiinţe imaginare şi nişte speranţe absurde (deşarte) cu care să poată apoi să ameţească de cap pe oiţele credincioase rătăcite care au venit la ferma sa „divină”.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;"> Poveştile „magice” şi calităţile „divine” ale inventatorilor lor</span><br />
<br />
11. În inventarea acestor poveşti „divine” este importantă susţinerea de către şarlatanul „divin” (sau de către tine dacă vrei să devii aşa ceva) a posesiei unor calităţi „divine” (a se citi „magice”) pe care chipurile, el le-ar avea (să pretindă de exemplu că ar fi vreun fel de „zeu”, „om-zeu”, vreo fiinţă „supranaturală”, etc.) sau dacă este şi mai şmecher va pretinde aceste calităţi pentru fiinţa „divină” imaginară pe care va spune că este trimis să o reprezinte în mod oficial „pe pământ”.<br />
<br />
12. Această a doua strategie este de obicei mai larg răspândită pentru simplul motiv că îl scapă pe şarlatan de orice responsabilitate.<br />
13. Va zice el: „Eu nu fac decât ceea ce mi se dictează/ porunceşte de sus!”; „(de către mintea mea - dar asta nu trebuie să ştie toată lumea, nu?)”.<br />
14. Dacă ai inimă de şarlatan divin, cititorule, atunci vei pretinde şi tu cu neruşinare, că ai „calităţi divine” (sau că ai fost „ales în mod divin”), sau că ai descoperit nişte „adevăruri absolute” „nemaiauzite” înainte... etc.<br />
<br />
15. Nu îţi fă probleme (cel puţin în societăţile care nu sunt la nivelul trans-religios de dezvoltare) că ar trebui să îţi probezi pretenţiile verbale şi cu fapte.<br />
16. Aici e suficient să aplici şmecheria credinţei şi vei vedea cum prin puterile ei „magice” vorbele tale vor devenii pentru fraierii tăi credincioşi „fapte”.<br />
17. Iar când un şarlatan „divin” termină de manipulat prin credinţă minţile „patetice” ale credincioşilor lui e clar că ei nu vor mai fi capabili să facă diferenţa între vorbe şi fapte, între real şi imaginar, între normal şi absurd, între bine şi rău, între viaţă şi moarte, între ei şi el.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Boala „imaginară” sau „boala” de a fi sănătos</span><br />
<br />
18. Ce trebuie apoi să arate „povestea lui magică” („divină”)?<br />
19. Mai întâi, naivii şi ignoranţii ademeniţi cu promisiuni deşarte, află acum de la el prin „revelaţie”, că de fapt ei sunt bolnavi, „nemântuiţi”, nevindecaţi de „ceva”...<br />
20. Dar ce „noroc” pe ei: el şi doar el (şi nimeni altul în afară de el sau la fel ca el) a „descoperit” şi acum „are” leacul de „vindecare/ mântuire” a „bolii” lor imaginare.<br />
21. Atâta doar, le spune şarlatanul „divin” naivilor care îl ascultă, că această „soluţie” presupune un lucru „în etape”, că ei trebuie să treacă printr-un proces specific de „mântuire”!<br />
22. Dar să nu îşi facă griji: nu e ceva foarte complicat, ba e chiar destul de simplu.<br />
<br />
23. Ei (credincioşii) nu trebuie să se impacienteze pentru că ei nu trebuie să facă „mai nimic” şi nici nu trebuie să gândească prea mult!<br />
24. De fapt ei trebuie doar să repete cât mai des, ca şi copiii de grădiniţă „povestea magică” şi „cuvintele magice” pe care şarlatanul „divin” „le-a adus pe lume” din capul său viclean.<br />
25. Trebuie să şti deci cititorule, că religiile dogmatice folosesc sentimentele cele mai bune din om şi gândurile lui cele mai proaste (greşite) cu putinţă.<br />
<br />
26. Asta pentru că ele nu lucrează şi nu au nevoi de mintea victimelor credincioase lor, ci doar de emoţiile lor - ca pârghie de control asupra mişcărilor trupului lor şi a averii lor materiale!<br />
27. Prin urmare şarlatanul „divin” „descoperă” astfel o „boală” pe care în mod evident toată lumea o are, în măsură mai mare sau mai mică (cu alte cuvinte una care „netratată” oricum nu se întâmplă nimic grav cu cel „afectat de ea” - adică una care de fapt nu e o boală).<br />
28. Ca de exemplu: faptul că potenţiala victimă credincioasă există ca individ: cu discernământ şi gândire proprie, cu judecată şi dorinţe proprii.<br />
<br />
29. Şi se oferă apoi să-l „vindece” de ea (a se citi să-l îmbolnăvească cu adevărat cu o boală psihică), dar bineînţeles contra unor sume cuvenite şi a unor servicii enorme care trebuie făcute în schimbul „vindecării” acesteia „divine” de sinele propriu.<br />
30. Şti ce e „distractiv” aici, domnule credincios?<br />
31. Faptul că „trimisul divin” se oferă să te îmbolnăvească psihic prin metoda credinţei (pentru a te putea aduce astfel sub controlul său mental) iar tu îi „aduci osanale” pentru acest serviciu „divin” pe care ţi-l face!<br />
<br />
32. Şarlatanul „spiritual” îl ia pe credincios în sclavie „divină” şi el îi mai şi mulţumeşte şi îl preţuieşte pentru aceasta!???<br />
33. Acum, ce-i drept, nici înşelătorul nu prea îi lasă victimei credincioase alternativă, în legătură cu aceste „osanale”: ia numai să nu-i mulţumească, că imediat el îşi „trimite” (verbal) legiunile de făpturi imaginare „demonice” asupra lui „să-l facă una cu pământul”!<br />
34. Sărmanii credincioşi: se feresc cu disperare de „dracu” şi cad astfel drept în braţele lui!<br />
<br />
35. De fapt această ferire disperată de făpturile imaginare de tip „bau-bau” pe care înşelătorul „divin” le flutură prin faţa naivilor şi ignoranţilor este una din condiţiile absolut necesare ca ei să poată cădea în mâinile sale reale (doar ameninţându-i pe fraieri cu un rău imaginar ei pot fi făcuţi să accepte un altul real).<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Vindecările „magice” „miraculoase”</span><br />
<br />
36. Apoi „domnul” (înşelător „religios”) se oferă să vindece orice boală existentă, prin puterea sa „divină”, sau mă rog, prin puterea „magică” a personajului fantastic pe care l-a inventat, sau l-a împrumutat de la alţi autori „divini” (de literatură fantastică „spirituală”).<br />
37. Această strategie „divină” e o metodă de înşelare care nu dă greş niciodată (în societăţile infestate de credinţă dogmatică).<br />
<br />
38. Pentru că şarlatanul ştie că cei care oricum nu erau bolnavi, sau cei cu un sistem imunitar puternic, sau cei trataţi în acelaşi timp de doctori serioşi - adică deci cei care se vindecau oricum, indiferent dacă se supuneau sau nu „puterii” sale „magice” verbale - dacă sunt suficient de naivi vor susţine sus şi tare că fiinţele sale imaginare „divine” i-au vindecat, că practicele sale „magice” l-au adus „mântuirea” de boală.<br />
39. Majoritatea însă nu se vor vindeca (mai ales dacă au boli grave), dar şarlatanul „divin” nu-şi face griji de asta.<br />
<br />
40. „Magia” credinţei îl scoate „basma curată” din nou - el nu trebuie decât să le spună acestor bolnavi credincioşi (sau rudelor lor rămase în viaţă) că ei cică, nu s-au vindecat pentru că nu au avut credinţă suficientă în el sau în personajul său „supranatural” de basm.<br />
41. Şi cu asta „a rezolvat” cu ei – cel puţin atât timp cât şarlatania aceasta a credinţei dogmatice religioase este acceptată legal în societate!<br />
42. „Domnul” (înşelător „divin”) ştie deci că pretenţiile sale strict verbale de vindecare „magică” sunt o cheie importantă pentru succesul afacerii sale „religioase” şi de aceea nu uită să le folosească cât mai des.<br />
<br />
43. El nu poate însă folosi acest truc al credinţei (şi al „vindecării” „prin credinţă”) în societăţile TransReligioase, pentru că ştie că astfel s-ar putea să sfârşească doar la închisoare.<br />
44. Restul societăţilor însă, se vede treabă că îi dau mână liberă pentru afacerea sa „spirituală” – ele se pare că nu îi cer pentru aceasta decât să fie un scriitor/ povestitor bunicel de literatură fantastică spirituală.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Soluţii pentru „rezolvarea” problemelor credincioşilor</span><br />
<br />
45. Acum, cum se comportă şarlatanul „divin” cu credincioşii care „îl sâcâie” prea mult?<br />
46. Simplu:<br />
46.1- fie „este” ocupat că „are” „sărmanul” de rezolvat „treburile întregii lumi” şi chiar ale „întregului univers” (mai ales dacă joacă personajul unui „zeu”);<br />
46.2- fie se declară incompetent, susţinând sus şi tare că el de fapt nu este capabil să facă nimic – el doar „transmite” „poruncile divine” aşa cum îi sunt date (de capul lui) şi nimic mai mult;<br />
46.3- sau poate folosi „magia”: le dă credincioşilor un cuvânt „magic” a cărui simplă pronunţare cică le rezolvă instantaneu orice problemă - poate să dea acest cuvânt „magic” pe faţă la toată lumea, sau în secret la doar câţiva „aleşi” (ca să le poată astfel cere mai mulţi bani acestora – nu de alta dar lucrurile date în secret cică sunt mai „valoroase spiritual”, chiar dacă nu sunt decât nişte prăpădite de cuvinte).<br />
47. Cu tehnica asta şarlatanul „divin” împuşcă mai mulţi iepuri dintr-o lovitură: „şi-a luat proştii de pe cap”; le-a dat o „practică” care să le prăjească mintea şi una care să-i facă dependenţi de drogurile verbale/ gestuale pe care el le distribuie în „exclusivitate” pentru ei.<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Incoerenţa „divină”</span><br />
<br />
48. Apoi „domnul” şarlatan cu inimă de hienă „divină” încearcă să fie cât se poate de incoerent şi contradictoriu (dacă se poate chiar absurd) în poveştile „divine” pe el le creează şi le spune.<br />
49. Asta pentru că el vrea să le ducă în confuzie şi ameţeală psihică pe victimele sale credincioase – iar înşirarea cu o moacă „serioasă” a tot felul de absurdităţi şi fantasmagorii „religioase” e o tehnică foarte eficientă în această direcţie.<br />
50. El ştie că cu cât „doctrina” sa e mai stupidă, mai improbabilă, mai absurdă şi mai incoerentă, cu atât e mai probabil să atragă exact oamenii de care el are nevoie (neatenţii, ignoranţii, naivii, etc.) - publicul „religios” ţintă pe care şi l-a identificat la început.<br />
***<br />
51. Secretele şarlatanilor „divini” fiindu-ţi pe scurt descrise mai sus, ce zici tu acum cititorule: te apuci şi tu de afaceri „spirituale”?<br />
52. Uită-te în jur şi vei vedea că religiile dogmatice sunt mine de aur pentru cei ce le iniţiază şi conduc...<br />
53. E drept că trebuie să munceşti puţin, că trebuie să fi atent la concurenţă (să nu te scoată de pe piaţă) şi că mai trebuie să ai şi puţin noroc – dar altfel nici nu vei realiza când vei trece de la o afacere de familie, la nivelul de corporaţie religioasă dogmatică multinaţională.<br />
<br />
54. Multe depind de carisma ta (abilitatea de a spune poveşti de adormit copii) dar şi mai multe de dispoziţia ta de a face compromisuri serioase (chiar grave) cu propria ta moralitatea, cu propria ta conştiinţă: la o adică dacă vrei ca aceasta să-ţi rămână împăcată, liniştită, jovială, beatifică atunci aceste afaceri murdare cu credinţă religioasă dogmatică nu sunt pentru tine.<br />
55. Pe de altă parte, dacă vrei ca conştiinţa ta să se umple de nelinişti, tendinţe paranoice, iritări, angoase, tulburări mentale, atunci nu ai decât să începi să te joci de-a „zeul” şi/sau „profetul” lui...<br />
<br />
56. În acest caz nefericit (în care ai luat-o pe drumul suferinţei psihice „zeieşti”) înainte de a porni la drum nu strică să îţi evaluezi cât mai serios abilitatea de a-ţi asuma riscuri destul de mari – anume la o adică, în societăţile transreligioase ai putea fi prins şi pedepsit pentru şarlatania ta „divină”.<br />
57. Mai trebuie apoi să îţi evaluezi şi tupeul (nesimţirea) de a te declara orice şi de a cere oricât în schimbul doar al unor vorbe goale şi al unor poveşti „magice”.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">„Talentele” scriitorilor/ povestitorilor „divini”</span><br />
<br />
58. Revenind la şarlatanii „divini” „de succes” trebuie să constatăm că „talentul” lor de scriitori (scriitoare) de literatură fantastică religioasă dogmatică s-a dovedit a fi destul de important pentru reuşita afacerii lor „divine”, chiar dacă nu a fost neapărat decisiv.<br />
59. La o adică ei s-au putut şi se pot folosi în continuare de literatura fantastică deja existentă – şi pot plagia în linişte: deţinătorii metodologiilor de înşelare „divină” pe care le plagiază nu îi vor ataca public şi nu îi vor demasca, că asta ar însemna să se demaşte şi pe ei (asta însă nu înseamnă că nu o vor face pe la spate – iar concurenţa este extrem de acerbă în acest domeniu care este destul de plin „de întreprinzători divini”!!)<br />
<br />
60. Aşadar ei se pot folosi de tot arsenalul unei religii dogmatice deja existente, la care mai fac doar corecţii minore, dar importante pentru ei: acestea trebuie să prevadă expres că ei sunt de fapt cei care aduc singurul mesaj „adevărat”, sau că ei sunt de fapt „zeul” personaj fictiv principal al acelei religii preexistente...<br />
61. În rest, trebuie doar să folosească ceea ce deja a fost inventat de şarlatanii „divini” care au creat şi/ sau promovează acea religie dogmatică cu largă răspândire virusală.<br />
<br />
62. Strategia aceasta a plagiatului „divin”, de obicei implică mai puţine riscuri, mai puţină muncă şi o rată mai mare de posibil succes.<br />
63. De aceea majoritatea şarlatanilor „divini” au folosit-o în trecut şi o folosesc şi în prezent!<br />
***<br />
64. Acum e evident că, cu cât ei încep să fie mai inventivi şi să se depărteze mai mult de „povestea magică” din care s-au inspirat, cu atât creşte câştigul potenţial pe care ei îl poţi obţine - prin crearea unei pieţe de monopol religios dogmatic pe care ei devin principalii jucători „divini” şi astfel nu mai trebuie să îşi împartă clienţii credincioşi cu ceilalţi şarlatani „divini” de pe piaţa „poveştii magice” de „succes” din care ei s-au inspirat.<br />
<br />
65. Dar astfel, e la fel de evident că o să intre în coliziune directă cu interesele „divine” personale ale celorlalţi şarlatani şi astfel s-ar putea să sufere consecinţele „de rigoare”.<br />
66. Dar dacă au noroc, sau sunt suficient de deştepţi şi de puternici încât să-şi lovească „mortal” concurenţa încă înainte ca ea să perceapă ameninţarea „divină” pe care ei o aduc asupra afacerilor ei „spirituale” s-ar putea să o biruiască pe aceasta.<br />
67. Privind în istoria şarlataniei religioase (în istoria religiilor bazate pe credinţă dogmatică) vom vedea astfel oameni „divini”, „de succes” cu sutele şi cu miile!<br />
68. Ei „au reuşit”, de ce nu ar reuşi şi alţii, care ar pune în practică şarlatania specifică credinţei dogmatice pe care „înaintaşii” lor „spirituali” au folosit-o?<br />
***<br />
69. Există apoi evident şi varianta ca şarlatanii „divini” să inventezi o poveste total nouă, de obicei pusă la curent cu toate descoperirile şi preocupările la zii ale comunităţii în care trăiesc, croită însă pe tiparul general al mecanismului de înşelare specific credinţei (ei trebuie doar să schimbe nişte nume, locuri şi acţiuni „magice”, cu altele).<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">„Afacerea” cu povestea „magică”</span><br />
<br />
70. Câteva <span style="font-weight: bold;">condiţii minime de început</span> ale unei afacerii religioase dogmatice pe care trebuie să le îndeplinească un individ cu tendinţe şarlatanice „divine” sunt aşadar:<br />
70.1- studiul puţin mai serios al poveştilor „magice” („supranaturale”/ „divine”/ „spirituale”...) şi a metodelor „magice” de „mântuire” (a se citi înşelare) folosite de alţi afacerişti „divini” – pentru a putea astfel să se inspire din ele şi pentru a putea astfel înţelege cât mai bine cum funcţionează mecanismul de fraierire prin credinţă şi pentru a vedea (a se convinge) că este posibil - că există suficienţi naivi şi ignoranţi care să fie dispuşi să-i devină clienţi „spirituali”;<br />
70.2- apoi în ce priveşte eventuala plagiere a acestor surse de inspiraţie „divină” trebuie să înţeleagă că poate să o facă în voie – că „adepţilor” săi viitori nu le va păsa dacă el a inventat în întregime povestea „magică” sau doar s-a inspirat (sau de ce nu chiar copiat) din altă parte.<br />
71. Pentru ei contează doar să le spună poveşti „magice” şi să fie aplicate asupra lor tehnicile de control mental religios, dovedite a fi eficiente de fiecare dată!<br />
72. Dacă cumva va apare vreo unul mai răsărit (care a mai citit şi altceva în afară de povestea „magică” pe care el o promovează) care ar putea să remarce o similitudine a ei cu alte poveşti „magice” (de adormit copii) şarlatanul „divin” ştie că poate rezolva această nedumerire a lui amăgindu-l pe „răsărit” prin a-i spune că poveştile „divine” în cauză seamănă fie pentru că ar avea o sursă secretă comună „divină”, din care s-au inspirat amândouă - fie prin a-i spune că cel care are o poveste similară, dar totuşi puţin diferită, a fost „trimis în timp” de „cel rău” pentru a crea acea poveste asemănătoare pentru ca să-i inducă pe ei în eroare... - sau orice altă scuză halucinantă care i-ar mai trece prin cap (doar e liber să improvizeze!).<br />
***<br />
73. Şarlatanul „divin” ştie însă să fie atent la trei momente dramatice foarte importante (pentru reuşita afacerii sale „spirituale”) ale poveşti „divine” pe care el o inventează:<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Capcana „căutării divine” imitative</span><br />
<br />
74. Mai întâi e atent la nararea „frumoasă” a momentul „căutării sale divine” - partea de dinainte de primirea „revelaţiei” (de dinainte de a-i veni ideea afacerii religioase) care chiar dacă în realitate a fost un moment la fel de obişnuit ca oricare altul, în povestea „magică” trebuie să fie un moment precedat de mari frământări interioare, de „suferinţe sufleteşti”, de căutări ale „adevărului”, care toate vor trebui să culmineze într-un punct de maximă tensiune dramatică în care el cică ar fi luat decizia să ajungă la „adevăr”, indiferent de consecinţe!<br />
75. Această tensiune dramatică este creată pentru a produce în viitorii clienţi credincioşi o identificare involuntară (subliminală, subconştientă) cu şarlatanul „personaj de basm”, prin acţiunea pe care ei o fac atunci când îl ascultă (acţiune pe care dacă nu ar fi făcut-o nu ar fi ajuns în plasa lui) şi astfel evident creându-se în ei o predispunere „spre găsire” a acelor „adevăruri” pe care le spune că le-a găsit înşelătorul „divin”.<br />
***<br />
76. O alternativă pe care înşelătorul „divin” o poate considera în acest sens este şi următoarea: s-a retras într-un loc pustiu şi izolat (în care nu a mai fost nimeni altcineva) pentru o perioadă de timp (câteva ore, zile, anii – partea cu anii e mai dramatică, dar şi partea cu câteva ore poate fi la fel de dramatică dacă este descrisă „cu patimă”)...<br />
77. Şarlatanul nu îşi face probleme pentru că în realitate el nu a trecut prin acest proces, exact aşa cum îl povesteşte – pe cei ce îl ascultă, se gândeşte el, oricum, nu-i interesează adevărul, ci ca povestea „magică” să fie cât mai fantastică cu putinţă.<br />
<br />
78. De aceea înşelătorul „divin” va introduce mereu în scenă animale „magice” şi fiinţe „magice” („zei”, „îngeri”, „super-oameni”, etc.).<br />
79. Credatorul va menţiona deasemenea în mod obligatoriu că, înainte de fictiva intrare în scenă a fiinţelor sau stărilor de basm, el, cică, ar fi făcut/ parcurs cel puţin o parte din tehnicile de tâmpire mentală, de condiţionare şi de control metal (chestii legate de tot felul de metode de „rugăciune”, meditaţie pe „sunet şi lumină”, „concentrare”, recitare a unor cuvinte „magice”, cântare „devoţională” de „imnuri”, efectuarea unor ritualuri specifice, etc. – toate cu proprietăţi pretins „magice”) prin care el vrea să-i determine să treacă şi pe naivii care îl ascultă.<br />
80. Acest aspect este foarte important: dacă nu trec prin metodele lui de control mental nu vor putea să ajungă să-i devină sclavi psihici (oricum o bună parte dintre ascultătorii poveştii „supranaturale” vor „scăpa” pentru că sunt imuni psihic (din diferite motive) la metodele specifice de manipulare „religioasă” pe care înşelătorul respectiv le foloseşte).<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Mandatul „ceresc” al lui „făt frumos”</span><br />
<br />
81. El va spune apoi că entitatea „magică”/ „divină”, cu care va pretinde că s-a întâlnit astfel, „i-a dat” lui putere „divină”, sau „mesaje divine”, legi „noi” etc. - cu alte cuvinte acest personaj de poveste „îl investeşte” pe şarlatan să îl reprezinte „oficial” „în lume” (ar fi şi greu să îl „reprezinte” altcineva „mai bine” decât el, având în vedere că el nu e decât creaţia perfidă a minţii lui) şi „să fie” „purtătorul lui de cuvânt” („vocea” lui, „vorba” lui, „cuvântul” lui, etc. - „încarnat”, „manifest”, „revelat”, etc.) pentru cei ce vor să „beneficieze” (verbal/ imaginar) de „puterile” lui de basm.<br />
<br />
82. Deci şarlatanul „divin” va spune că el e singurul care are acces la „personajul „divin” creat de el (şi aici nici nu va minţii pentru că acest personaj e doar un personaj „divin” imaginar, care există doar în capul său şi astfel, la care, în mod evident doar el are astfel acces) şi singurul care îi cunoaşte adevărata lui voinţă (pentru simplu fapt evident, că el fiind creatorul acestui personaj „divin”, e şi singurul care „ştie” ce acţiuni şi hotărâri „de poveste” va lua şi va face el!).<br />
<br />
83. Până aici este o banalitate toată excrocheria aceasta a „întâlnirii divine”: oricine, cu puţin tupeu şi suficientă imaginaţie literară „religioasă” o poate face!<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Mărturiile „spirituale”</span><br />
<br />
84. Dar escrocul „divin” va încerca apoi să-i facă pe ascultătorii săi naivi să creadă că el nu a fost singur atunci când a realizat „contactul divin” sau momentul de „transfigurare divină” - că faţă de acest eveniment „cosmic” au existat chiar şi „martori”!<br />
85. Pentru aceasta, fie mai inventează nişte personaje imaginare (literare) umane (indivizi sau „mulţimi” - care dacă tot sunt imaginare pot să fie cât „mai mari” – sute, mii, etc.) care chipurile ar fi fost acolo (şi care în mod convenabil acum sunt plecate pe cine ştie unde sau sunt „moarte”) şi care înainte să „plece” „au dat” în scris „mărturia” lor (sau „au mărturisit-o” altora care au scris-o, sau doar au „mărturisit-o” mai departe...),<br />
85.1 fie se foloseşte de nişte oameni reali care au trăit prin preajma lui şi care chipurile ar fi fost martori la respectivul „eveniment divin”, dar care în mod convenabil între timp au murit;<br />
85.2 fie dacă vrea să mai implice şi pe alţii în întreprinderea sa „divină” îşi găseşte nişte complici (de preferat prieteni foarte apropiaţi sau rude de grad apropiat – care e mai puţin probabil să îl denunţe ulterior ca înşelător) care să pretindă că faptele imaginare „divine” pe care el le narează şi care îl au ca şi personaj principal, au fost percepute şi de ei în calitate de „martori”.<br />
<br />
86. Tehnica „martorilor” imaginari, respectiv morţi, sau a „martorilor” complici o foloseşte şi pentru a „proba” vindecările „miraculoase” sau alte „minuni” pe care el „le face” pentru întărirea „credinţei”.<br />
87. Escrocul „divin” nu-şi face probleme prea mari că ulterior „martorii” complici ar putea să recunoască înşelăciunea la care au participat: el se va „apăra” în mod „tradiţional divin” spunând că între timp aceşti „martori” au fost „corupţi” de „cel rău” (de personajul imaginar negativ – cu rol de „bau bau” din povestea lui „divină”) să spună „minciuni” despre el.<br />
88. Acest personaj imaginar de tip „bau bau” este foarte important pentru reuşita oricărei înşelătorii „divine”, aşa că nici un escroc „spiritual”, care ştie ce face, nu va uita să-i sublinieze importanţa dramatică pe care el „o are” în povestea sa „supranaturală”.<br />
***<br />
89. Apoi partea cu revelaţia exclusivistă, prin care se pretinde de către escrocul „divin”, că doar lui i s-a „revelat” „divinul” şi că doar el este „canalul oficial” de scurgere a „adevărului spiritual” este foarte importantă în cadrul schemelor de înşelăciune „divină” bazate pe credinţă (dogmatică), pentru că ea ajută la „justificarea divină” a instituirii ulterioare a unui monopol „divin” şi a unei tiranii „divine”.<br />
90. Şarlatanul venit cu „mandat de sus” nu va uita deci să zbiere cât mai tare că el este singurul purtător de cuvânt oficial al singurei entităţi supranaturale din univers, trimis în lume cu singurul „mesaj adevărat”, de când s-a întemeiat lumea şi până la sfârşitul ei!<br />
<br />
91. Ridicarea unei asemenea pretenţii „divine” e destul de importantă pentru a nu-şi pierde clienţii: imaginaţi-vă un astfel de „vânzător divin” care ar spune că marfa pe care el o vinde se mai poate obţine la aceeaşi calitate şi din alte părţi şi încă în multe din ele chiar la un preţ mai mic (poate chiar gratis): ar da „faliment” din start!<br />
<br />
92. De aceea, indiferent de adevăr, toţi „reprezentanţii de vânzări” ai vreo unei corporaţii „spirituale” a unui „zeu” sau altuia, vor susţine direct sau indirect că ei au cea mai bună marfă „spirituală” de pe „piaţă” (de fapt chiar singura marfă „bună”) precum şi pe cea mai „ieftină” – mai ales dacă în zona de piaţă spirituală în care acţionează, nu sunt active Agenţiile de Protecţie ale Consumatorului Religios1 care să-i împiedece să facă astfel de afirmaţii, dacă ele nu sunt adevărate.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Ameninţările cu „bau-baul”</span><br />
<br />
93. Mai este o parte a poveştii „magice” (a credinţei), destul de importantă, care e de obicei inserată mai spre sfârşitul ei: partea cu ameninţările „divine” - partea în care şarlatanul „făt frumos din poveste” (acum transformat „magic” în „zmeu”) se apucă să ameninţe cu tot felul de pedepse groaznice pe toţi cei care îi ameninţă afacerea sa „spirituală” (o critică, încearcă să o demaşte, încearcă să scape din sclavia mentală la care îi supune, etc.) - ameninţări „spirituale” cu tot felul de „chinuri veşnice”, de „iaduri veşnice”, de torturi ale „celui rău” şi de tot felul de persecuţii ale „bau-baului”, etc.<br />
<br />
94. Pe aceşti critici, înşelătorul „divin” nu se „deranjează” să îi combată raţional şi nici să intre în dialog cu ei – pentru interesele lui „divine” (urmărite într-un spaţiu social infectat cu mitul credinţei), e suficient să îi „demonizeze” şi să îi „blesteme”, să îi ameninţe şi să îi şantajeze „spiritual” (cu tot felul de pedepse sau recompense imaginare, sau dacă nu merge chiar fizice - dacă îi stau în putere).<br />
95. Şi se vede treaba că e foarte important pentru intreprinderea lui şarlatanică ca ameninţările să fie pe cât posibil dintre cele mai groaznice pe care şi le poate imagina mintea lui vicleană şi ca ele să fie descrise literar cât mai în amănunţime.<br />
<br />
96. E drept că pentru aceasta trebuie ca el să fie afectat cel puţin de uşoare tendinţe de psihopat şi de criminal, dar el le are deja pe acestea dacă a fost dispus să intre pe piaţa spirituală a credinţelor dogmatice, pe câmpul de luptă al „zeilor”!<br />
97. Cu aceste ameninţări „spirituale” şarlatanul „ceresc” urmăreşte să provoace frică şi teroare psihică în victimele sale credincioase – pentru că, să nu uităm: credinţa dogmatică şi frica nu pot exista una fără cealaltă.<br />
98. De aceea doar pentru naivii şi ignoranţii care urmează să devină (sau sunt) sclavi credincioşi „frica de „domul/ tovarăşul zeu” e începutul înţelepciunii”.<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Promisiunile deşarte „divine”</span><br />
<br />
99. Şi să nu uităm domnilor, de promisiunile deşarte pe care toţi investitorii „divini” le fac negreşit - în acest sens ei se simt liberi (pentru că în societăţile actuale chiar sunt liberi) să promită oricui orice le trece prin cap, fără a aduce nici cea mai mică dovadă serioasă pentru a garanta împlinirea acestor promisiuni.<br />
100. Cu adevărat ei nici nu trebuie să fie zgârciţi în acest sens deoarece vorbe deşarte, pe care şi ei să le poată rosti, sunt deocamdată destul de multe în limbajul uman.<br />
101. Ei pot deocamdată să promită ce vor ei oricui suficient de naiv încât să cadă în plasa promisiunilor deşarte ale credinţei (dogmatice religioase)!<br />
<br />
102. Şi dacă o parte minusculă, din toate aceste promisiuni deşarte se va realiza din întâmplare (evident din alte cauze decât „acţiunea divină”) şarlatanii „spirituali” vor căuta imediat să ia creditul pentru „realizarea” ei.<br />
103. Dacă însă nu se vor realiza (şi acesta este cazul majorităţii covârşitoare (99,9999 la sută) a acestor promisiuni „divine”) şarlatanii vor spune că, „credinţa” naivilor nu a fost suficient de „puternică” şi de aceia ei, sau cel pe care „îl reprezintă”, s-au „răzgândit” şi au amânat pe mai încolo (pe la „Sfântu Aşteaptă”) împlinirea respectivelor promisiuni „divine”.<br />
104. Şi astfel aceşti şarlatani, sub acoperirea acestui mit al credinţei, „amână” realizarea promisiunilor lor „divine” zeci, sute şi mii de ani (şi de ce nu chiar sute de mii şi miliarde de ani)!<br />
105. Şi culmea e că ameţiţi de credinţă fraierii credincioşi nu se prind că sunt duşi de nas cu promisiuni deşarte!<br />
106. Aici se poate face şi o corelaţie statistică: cu cât o promisiune e mai „divină” cu atât e mai puţin probabil să se împlinească vreodată.<br />
<br />
107. Ce să mai vorbim apoi de ce se promite naivilor că „se va face” pentru ei după moarte.<br />
108. Şi aici chiar că se poate promite orice: „paradisuri” în care curge lapte şi miere, „fericire veşnică”, „nemurire”, „reîncarnări în case de regi”, puteri „supranaturale”, etc. - mai ales că fraierul credincios nu se poate „bucura” de ele, în primul rând pentru că el moare între timp (dar mă rog, el încă nu s-a prins de această parte a şmecheriei „divine”).<br />
<br />
109. Recapitulând: oricine este suficient de perfid încât să respecte mersul general „al afacerii divine”, mai sus precizat poate să păşească pe urmele „iluştrilor” săi înaintaşi: toţi marii sau mai micii întemeietori de religii bazate pe credinţă dogmatică – cu alte cuvinte pe urmele celor mai mari „experţi” în arta înşelăciunii „divine” care au existat până acum!<br />
110. Iar societatea care a acceptat şi acceptă şarlatania lor „divină” nu face decât să-şi merite nenorocirea care astfel a lăsat-o şi o lasă să se abată asupra ei!<br />
***<br />
111. Cât însă despre voi şarlatanilor „divini” a venit iată vremea să începeţi să tremuraţi: faptele voastre criminale vor fi date în curând în vileag şi veţi fi judecaţi şi veţi fi pedepsiţi amar în „mijlocul cetăţii”, chiar de către cei pe care până acum i-aţi dus de nas cu şmecheriile voastre „divine”!<br />
112. Această activitate de şarlatan „divin” nu este deci una recomandată unui individ care vrea să aibă conştiinţa liniştită, unuia care iubeşte pacea şi liniştea, unuia care caută cu adevărat fericirea sa.<br />
113. Şarlatanii „divini” care se dedau acestor strategii de înşelăciune specifice credinţei (dogmatice) nu vor fi fericiţi şi mulţumiţi în viaţa lor.<br />
114. Vor fi bogaţi, dar vor fi plini de spaime, de comportamente paranoice, de coşmaruri, de nelinişti.<br />
115. Şi acestea vin asupra lor pe bună dreptate deoarece oricând şarlatania lor ar putea fi dată în vileag.<br />
116. Ce să mai povestim că ar putea fi detronaţi de concurenţa lor şarlatanică, de alte grupuri „mafiote spirituale” cu care se află în conflict natural pe teritoriile în care domeniul religios este lăsat în grija nimănui (a fiinţelor „divine” imaginare şi a şarlatanilor/ nebunilor care le creează şi promovează în societate).<br />
***<br />
117. Oamenii sănătoşi la cap care vor să trăiască fericiţi şi în pace trebuie să conştientizeze astfel că sunt două tipuri de scriitori de literatură fantastică religioasă:<br />
- cei care recunosc deschis că literatura lor este doar rodul imaginaţiei lor prolifice;<br />
- şi cei care nu vor să recunoască acest lucru!<br />
118. Cei din urmă se numesc „profeţi”, „avatari”, „zei”, „oameni-zei”, etc. şi au adus asupra speciei umane cele mai mari nenorociri cu care aceasta s-a confruntat de la începuturile ei civilizaţionale.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Metode de autoînşelare „spirituală”</span><br />
<br />
119. Cei care nu recunosc, fie o fac pentru că mint, fie pentru că se mint pe ei înşişi!<br />
120. Astfel există şarlatani religioşi care vor să fie cât de cât „liniştiţi” în legătură cu acţiunile lor criminale „spirituale”.<br />
121. Dacă şi tu te numeri printre ei iată câteva din metodele prin care te poţi păcălii uşor chiar şi tu că ceea ce doar îţi imaginezi e „în fapt” real:<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Metoda “Vorbirii cu Piticii”</span><br />
122. Mai întâi, dacă tu crezi în existenţa unei entităţi supranaturale, începe să vorbeşti mental sau cu voce tare cu „ea/ el” şi explică-i povestea revelatorie nouă pe care tu ai inventat-o precum şi ce vrei să faci cu ea.<br />
123. Insistă pe minusculele efecte pozitive pe care ea le-ar putea eventual avea asupra celor care urmează să-ţi devină credincioşi şi ignoră pe cât posibilul efectele negative enorme care se vor abate astfel asupra lor!<br />
124. Insistă şi iarăşi insistă cu partea „pozitivă” - vei vede astfel că până la urmă „entitatea supranaturală” din capul tău, cu care vorbeşti singur, va fi de acord (cel puţin „în principiu”) cu orice vei vrea tu să fie de acord.<br />
125. Dacă „entitatea” ezită, insistă iarăşi şi iarăşi asupra efectelor pozitive pe care „ea” le-ar avea de câştigat de pe urma iniţiativei tale „divine”.<br />
126. Vei vedea astfel că până la urmă „entitatea” „divină” în care crezi, indiferent de ce nume şi formă „are” în mintea ta (a se citi imaginaţia ta) şi indiferent de cum arată şi cu ce se „ocupă” se va da pe brazdă şi „va fi” de acord cu tine în cele din urmă.<br />
127. Trucul acesta psihic de păcălire mentală poţi să-l aplici şi clienţilor-adepţi ai tăi – mulţi dintre concurenţii tăi „divini” o fac deja de multă vreme.<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Metoda “Unirii Piticilor”</span><br />
128. Astfel de exemplu le spui acestor naivi şi ignoranţi, acestor dornici de autoînşelare să studieze cu „atenţie” (dar pe cât posibil superficial şi în grabă) materialele informative (de propagandă religioasă) făcute despre intreprinderea ta „divină” în care se explică superficial modul ei prezumtiv de funcţionare, precum şi despre conducătorii ei imaginari şi reali... etc. şi apoi le spui să se retragă undeva singuri şi să mediteze, să se roage şi să-şi întrebe „entitatea” în care ei cred („piticul” din capul lor) dacă este bine sau nu să se întovărăşească cu tine, dacă e de acord ca ei să intre în sclavie pe domeniul tău religios.<br />
129. De aici încolo se pot întâmpla doar două lucruri: o parte din cei îndemnaţi la autopăcăleală sunt mai raţionali şi mai atenţi şi astfel reperează din timp încercările tale de manipulare precum şi absurdităţile şi contradicţiile stupide pe care le implică în mod necesar povestea ta „magică” şi astfel nu se vor ruga la „piticii” lor (că nu au) şi prin urmare vor alege să nu se alăture invitaţiei tale „divine”.<br />
130. O altă parte însă, cei mai naivi, cei care vor cerceta superficial (doar pe baza unor „broşuri scurte de propagandă”) propunerea ta, vor căuta să vadă aspectele pozitive (oricare ar fi ele – imaginare sau reale) ale invitaţiei tale „divine” şi rugându-se astfel la „piticii” din capul lor aceştia le vor „răspunde” pozitiv!<br />
131. Aceşti naivi pică astfel lejer în plasa ta – ei vor primi „ok”, chiar de la „entitatea” lor „supranaturală” (de la „piticul” imaginar din capul lor) şi vor crede astfel că această „entitate” este tot una cu „piticul” imaginar „divin” din capul tău.<br />
132. Astfel vă puteţi unii „piticii” „divini” iar apoi tu poţi juca rolul de „stăpân divin”, respectiv de „mesager divin”, iar el de sclav, slujitor şi receptacol oficial al mesajului „divin” care vă bântuie la amândoi imaginaţia!<br />
133. Iată deci şarlatanule „divin” dornic de auto-înşelare: poţi folosi cu încredere acest truc psihologic - merge de fiecare dată!<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Metoda “Întâlnirii sufleteşti (a se citi onirice) cu Zeul/Zmeul”</span><br />
134. Sau ce, te pomeneşti că nu te mulţumeşte acest truc de autoînşelare voită?<br />
135. Bine, nici o problemă!<br />
136. Stai te rog liniştit că mai sunt câteva astfel de trucuri „spirituale” pe care le poţi folosi ca să te minţi singur pe teme „divine”.<br />
137. De exemplu mai întâi trebuie să începi să fii atent la ceea ce visezi şi să îţi notezi visele pe care le ai.<br />
138. Apoi eşti atent la detaliile poveştii pe care ai inventat-o – ţi le repeţi mereu şi mereu şi apoi trebuie să începi să-ţi doreşti foarte mult să le visezi: să visezi de exemplu o întâlnire „faţă în faţă” cu „entitatea” care urmează să fie personajul central a povestirii tale „spirituale”.<br />
139. Ajută foarte mult în această tehnică de autopăcălire (păcălire) dacă te concentrezi asupra acestei dorinţe cel puţin 30 de minute înainte de a adormi (prin repetare continuă a unor „formule de chemare” la „întâlnire” a „entităţii” - mascate sub forma unor „rugăciuni”, „mantralizări”, etc.).<br />
140. Îţi garantez că în maxim două, trei săptămâni de astfel de practică vei avea şi „întâlnirea” dorită - indiferent cu cine vrei să te întâlneşti: vii sau morţi, „îngeri” sau „demoni”, „zei” sau „supra oameni”, sau alte fiinţe fantastice: zâne, zmei, dragoni, inorogi (roz sau de altă culoare), etc.<br />
141. Indiferent pe cine vrei să „întâlneşti” în vis se rezolvă!<br />
142. Trebuie doar să-ţi doreşti foarte mult...!<br />
143. Poţi aplica acest truc al păcălirii prin vise (sau stări similare lor: gen trezire în vis; „dedublare astrală”, stări „de meditaţie”, hipnoză, intoxicare cu substanţe halucinogene, etc.) şi asupra adepţilor tăi şi astfel vă puteţi amăgii în comun cu „viziunea” unor „pitici” „divini” similari!<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Metoda “Călătoriei la cer”</span><br />
144. Dacă vrei o întâlnire şi mai „reală” decât cea a visului trebuie să procedezi astfel: ţine într-o perioadă un post prelungit, însoţit de activităţi intense de muncă şi concentrare pe aspectele pe care vrei să le „experimentezi”.<br />
145. Apoi, înainte să adormi seara, ia o postură de meditaţie şi fi hotărât să nu adormi până nu vei fi „răpit” (până nu te vei „desprinde de trup”) în „duh” şi dus să întâlneşti „piticul” „divin” cu care vrei să stai de vorbă neapărat, în mod „real”!<br />
146. În timp ce te concentrezi îţi repeţi ce vrei să vezi şi ce vrei să auzi în cursul „răpirii” şi îl chemi cu o formulă repetitivă, monotonă pe „piticul” care să vină să te „desprindă de trup”.<br />
<br />
147. După o vreme vei intra spontan în „starea alfa” şi vei începe să visezi, iar în visul pe care îl vei avea, vei visa (vei simţi ca şi cum ar fi real) că te „desprinzi de trup” şi că eşti „răpit la cer” şi dus în „templul” „piticului divin”, că povesteşti cu „el” şi că te întorci cu mesajul „divin” pe care „el” ţi-l „încredinţează”!<br />
148. Viziunea aceasta (din vis) va fi foarte „reală” (la fel de reală ca orice alt vis): ea va avea „avantajul” că va apare imediat înainte de somn şi că „în plus” te vei trezii la sfârşitul ei (că vei trece direct din veghe în stare de vis „divin” şi înapoi în veghe).<br />
149. Trucul acesta te ajută deci dacă vrei „întâlniri divine”, cu „zei”, „extratereştrii” sau cu „supraoameni”, sau cu oricine altcineva îţi poţi imagina că te poţi întâlnii.<br />
<br />
150. De asemenea astfel poţi „călătorii” pe „alte planete”, în „rai”, în „iad”, în „cer”, sau pe oriunde altundeva îţi poţi imagina că poţi merge (din trecut, prezent sau viitor!).<br />
151. Gândeşte-te foarte mult la cum ar putea să fie, citeşte cât mai mult despre ce „au văzut” alţii în viselor lor „revelatorii” - în ceea ce priveşte aspectele pe care şi tu vrei să le „vizitezi”; urmează etapele de pregătire şi execuţie prezentate mai sus (sau alte tehnici similare lor) şi succesul autoînşelării tale „divine”, prin metoda visului „divin” „real”, este garantat!<br />
<br />
152. E deci destul de simplu: e foarte probabil că nu o să reuşeşti de prima oara când vei încerca, ci doar după o bună perioadă de încercări nereuşite; dar de: dacă vrei să te autopăcăleşti în mod cât mai convingător, aceasta este una din metodele cele mai bune!<br />
153. Oricum nu trebuie să te chinui să ai prea multe astfel de viziuni de tip „răpiri în duh” („dedublări”, „desprinderi de trup”, „călătorii la cer” – pe scurt vise cu teme religioase arhaice) - vreo 2 - 3 ajung şi pentru tine şi pentru adepţii tăi.<br />
154. Unde mai pui că, dacă devin prea dese, s-ar putea să te prinzi de figura consistenţei de vis (total subiective şi imaginare) a conţinutului viziunilor tale „divine” şi astfel să ai îndoieli asupra lor - iar tu trebuie să eviţi pe cât posibil acest caz, nu?<br />
<br />
155. Cât despre fraţii noştri bolnavi mental (cu tot felul de dereglări ale funcţionării normale a creierului) sau cei care consumă (pe cont propriu sau sub „supravegherea” unui „maestru” în arta drogării „spirituale”) tot felul de substanţe halucinogene (ciuperci, frunze, rădăcini, etc.) care astfel au în mod curent tot felul de halucinaţii şi năluciri „divine” sau de altă natură - ei se pot autopăcălii in mod „natural” (fără să se streseze prea mult).<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Recuperarea investiţiei „spirituale” şi profitul „divin”</span><br />
<br />
156. Acum câteva cuvinte despre modalităţile de recuperare a investiţiei „spirituale” şi de obţinere de venituri şi profit „divin” de pe urma ei.<br />
157. Cea mai subtilă modalitate folosită de şarlatanii „divini” în acest sens este aceea de a „sugera” donaţii şi daruri care să le fie făcute, ca plată pentru „oboseala” lor de a „aduce” revelaţia „adevărată” din capul lor în lume.<br />
158. Apoi se folosesc taxele pretinse direct sau doar sugerate subtil (sub forma unor „daruri tradiţionale”) percepute pentru vreo „iniţiere” sau recepţie „secretă”, respectiv „privată” care le este acordată de credator cred-oiţelor.<br />
<br />
159. Aceste consultări particulare făcute în vederea de exemplu a primirii unor „lămuriri” suplimentare privind detaliile poveştii „divine/ magice” e şi normal să fie taxate consistent deoarece îi ocupă autorului lor (sau moştenitorilor drepturilor de copyright „spiritual” ai „operei” lui de ficţiune religioasă) destul de mult din timpul său (lor) şi timpul înseamnă bani, nu?<br />
160. Apoi să nu uităm de taxele directe de membru într-o mulţime, luate pentru că li se permite credincioşilor să fie membrii ai clubului tematic axat pe povestea fantastică a scriitorului-investitor „divin”.<br />
161. Acestora li se poate cere astfel o taxă de club „divin” fixă sau variabilă în funcţie de mărimea averii lor - de exemplu 10 la sută din venitul lor.<br />
<br />
162. Dacă investitorul şarlatan „divin” este mai lacom poate să le ceară chiar mai mult – de exemplu între 20-50 la sută din averea lor sau de ce nu toată averea lor!<br />
163. Oricum dacă cei jefuiţi astfel în mod „divin”, sunt suficient de naivi încât să creadă în poveşti pentru copii, ei dovedesc astfel că nu prea sunt potriviţi să aibă şi să gestioneze o avere. Sau nu?<br />
164. De exemplu povestitorul şarlatan/ nebun „divin” îi poate aduna pe aceşti fani ai poveştii lui fantastice/ „magice” în ceva comunitate „spirituală” la care să-şi doneze astfel întreaga lor avere şi asupra cărora el să aibă controlul absolut - credincioşii devenind astfel doar simplii sclavi pe „plantaţia” lui „comunitară”.<br />
165. La urma urmei potrivit poveştii lui „divine” ei trebuie să se lepede de tot ce este „material” ca să devină mai „uşori” şi să se poată astfel „înălţa” la rangul de sclavi „divini” lipsiţi de minte proprie.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">166. Alte surse de venit „divin”:</span><br />
166.1- vânzarea la preţuri consistente a unor simple poze/ desene/ picturi care înfăţişează chipul şarlatanului „divin”, sau desene ale „piticului divin” din capul lui (făcute după descrierea posesorului lui);<br />
166.2- vânzarea a numeroase cărţi ce cuprind povestea fantastică/ magică; a unor cărţi şi reviste care o detaliază şi/ sau fabulează pe marginea ei, fiind de obicei lansată sugestia sau chiar porunca „divină” către credincioşi de a cumpăra fiecare câteva zeci de astfel de cărţi/ reviste ca să dea şi la alţii - ca astfel să se transmită „mesajul” „divin” mai departe „în toată lumea”: cu cât mai mulţi „fani” ai poveştii fantastice respective, cu atât mai mulţi bani pentru autorii şi „distribuitorii” ei!<br />
166.2.1 Principiul acesta funcţionează pentru scriitorii de literatură fantastică/ „magică”/ religioasă care o recunosc pe aceasta ca fiind doar produsul imaginaţiei lor prolifice (şi care sunt şi puternic promovaţi ca strategie de marketing).<br />
166.2.2 Va funcţiona deci şi pentru şarlatanii „divini” care nu vor să recunoască că scriu literatură fantastică (deşi este evident acest lucru).<br />
166.3- organizarea de „centre” de „meditaţie/ rugăciune spirituală”, respectiv bazate pe „practicarea” unor altor „metode de magie practică” - axate pe tematica fantastică pe care şarlatanul/ escroaca „divin/ ă” o promovează;<br />
166.4- organizarea de acţiuni turistice „spirituale” („pelerinaje”) prin tot felul de locuri „încărcate spiritual” de prezenţa „piticului divin supranatural” sau a „sfinţilor” lui - este iarăşi o sursă consistent de profit „spiritual”;<br />
166.5- etc.<br />
***<br />
167. Poate te gândeşti acum cititorule, ce fac cu atâţia bani aceşti şarlatani „spirituali”?<br />
168. Păi fac evident lucruri „spirituale”: îşi cumpără castele, terenuri fără număr, aur cât vor, opere de artă, îşi deschid bănci şi societăţi comerciale, fabrici şi exploataţii agricole, poartă războaie, îşi extind imperiile „materiale”, etc.<br />
169. Mai toţi întreprinzătorii „divini” se diversifică după ce afacerea „divină” cu care s-au lansat ia amploare...<br />
***<br />
170. Până unde va duce deci domnul/ tovarăşul şarlatan „spiritual” înşelătoria sa „divină”?<br />
171. Pai în societăţile care nu se protejează de şmecheriile credinţei dogmatice el o poate duce până la moarte (poate profita nestingherit de pe urma ei toată viaţa lui!).<br />
172. În schimb, în societăţile Infinomiene care sunt pregătite pentru a repera din timp orice şmecherie „divină” nu o poate duce prea departe, fără să scape nepedepsit!<br />
173. De aceea, în acestea e preferabil nici să nu încerce această scamatorie „divină” (dacă ţine la binele său).<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Afacerile spirituale corecte şi cele necinstite</span><br />
<br />
174. Vă puteţi întreba acum: oare se poate face o afacere „spirituală” axată pe anumite produse şi servicii specifice (ritualuri, ceremonii, organizarea şi coordonarea de activităţi comunitare, vânzarea de cărţi şi reviste cu tematică „spirituală” şi culturală, etc.) fără a fi un înşelător şi un şarlatan „divin”?<br />
175. Cu siguranţă se poate!<br />
176. Un astfel de model de „afacere spirituală” care evită însă înşelătoria „divină”, satisfăcând în mod real nevoile „spirituale” ale clienţilor săi este şi Mişcarea TransReligioasă.<br />
<br />
177. Aceasta promovează ceea ce este real (ştiinţific probat şi demonstrat) ca ceea ce este real şi ceea ce este fantastic ca ceea ce este fantastic fără să le confunde pe cele două şi astfel fără să-şi înşele clienţii (de multe ori chiar împotriva dorinţei lor inconştiente de a fi înşelaţi).<br />
178. Religiile bazate pe credinţă dogmatică sunt afaceri necinstite pentru că prezintă fantasticul ca real şi astfel induc în eroare clienţii lor pentru a-i putea apoi exploata la maxim.<br />
179. Putem vorbi deci evident de afaceri spirituale legitime, corecte, cinstite, bazate pe schimburi reale şi proporţionale/ echitabile de bunuri şi servicii şi de afaceri spirituale bazate pe înşelătorie spirituală/ religioasă – axate pe „schimburi” fictive/ imaginare şi în plus total neproporţionale/ neechitabile.<br />
<br />
180. De exemplu li se vând celor fraieriţi prin credinţă (dogmatică) promisiuni „spirituale” deşarte (imaginare), în „schimbul” „echitabil” al cedării întregului control asupra vieţii lor reale/ materiale către şarlatanul vânzător devenit astfel din povestitor de poveşti fantastice, nici mai mult nici mai puţin, decât stăpân de sclavi.<br />
181. Vorbim astfel de societăţi comerciale religioase axate pe schimburi reale, conştiente şi proporţionale şi de mafii religioase bazate pe înşelăciune, violenţă, şantaj, ameninţări, teroare, exploatare, tiranie, sclavie (toate „spirituale”), etc.<br />
182. Predominanţa acestor mafii religioase în anumite zone ale societăţii umane actuale e aşa de mare încât cuvântul „spiritual” nu mai are în mod real (nu de propagandă) în aceste societăţi decât conotaţiile negative înşirate mai sus.<br />
<br />
183. Tentaţia criminalilor de a face astfel de mafii religioase bazate pe credinţă dogmatică (pe supunere oarbă obţinută prin înşelăciune, manipulare, şantaj, ameninţare, violenţă, crimă) este foarte mare deoarece astfel de „afaceri” sunt create din nimic: este suficientă doar puţină imaginaţie - pentru că ele presupun „vânzarea” şi „comercializarea” unor produse şi servicii a căror existenţă reală este prezentă doar în imaginaţia mafioţilor „divini” cu pretenţii „profetice” absolutiste.<br />
184. Aceste mafii religioase dogmatice comercializează produse imaginare pe bani şi trupuri de sclavi reale.<br />
185. Acesta este visul oricărui şarlatan: să nu dea nimic (real) şi să ia totul (tot în mod real)!<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">„Dragi credincioşi aruncaţi-vă mintea la gunoi!”</span><br />
<br />
186. Aceste înşelătorii halucinante ale religiilor dogmatice se bazează pe tehnici de control metal străvechi: una dintre ele este începerea procesului de înşelare prin expunerea unor adevăruri cât de cât evidente pentru câştigarea încrederii naivului care urmează să le cadă în plasă; urmată apoi încet, încet de minciuni (şi fabulaţii) care mai din care mai gogonate (adevărate exerciţii de imaginaţie absurdă), mai contradictorii şi mai confuze, transmise anume pentru a provoca confuzarea şi ameţirea mentală a viitoarelor victime ale credinţei.<br />
<br />
187. Odată aduşi în această stare crescută de sugestibilitate urmează apoi procesul de umplere a minţii lor cu comenzi de supunere necondiţionată faţă de şarlatanul „profet”/ „zeu” (mascate sub forma unor „lecturi”, „recitări”, „cântece”, „rugăciuni” „meditaţii”, „mantralizări”, etc.).<br />
188. După ce sunt astfel condiţionaţi mental (pentru o perioadă lungă de timp) pentru a manifesta o supunere oarbă/ dogmatică faţă de şarlatanul „divin” acesta poate apoi să le spună orice absurditate şi aberaţie (etică, socială, metafizică, biologică, etc.) care îi trece prin cap, iar ei o vor lua „de bună”.<br />
<br />
189. Mintea lor în acest stadiu al evoluţiei bolii credinţei a devenit „prăjită” aproape în totalitate (din punct de vedere al capacităţilor ei cognitive, emoţionale, volitive, intuitive, etc.) şi chiar dacă îşi vor mai revenii vreodată după o astfel de lovitură (mental-emoţională) „divină”, „de graţie”, ei vor rămâne totuşi pentru mult timp cu destul de serioase sechele psihice şi emoţionale.<br />
190. Şarlatanul „divin” atacă întotdeauna intelectul şi raţiunea pentru că aceştia sunt cei mai mari duşmani ai lui: „mintea vă înşeală!” va zice el, „folosiţi-vă intuiţia!” (partea confuză din voi).<br />
191. El nu va permite deci discuţiile raţionale critice la adresa diferitelor aspecte ale poveştii sale fantastice/ „magice”.<br />
<br />
192. Cei care au astfel de înclinaţii „păcătoase” (necredincioase) vor fi deci repede înlăturaţi din grup.<br />
193. De fapt vor pleca ei singuri când vor vedea câtă prostie pe metru pătrat este concentrată în aceste „cluburi de fani credincioşi” ai unei poveşti fantastice religioase sau alteia.<br />
194. Bolnavii credincioşi se aruncă deci repede să îl critice pe omul cu discernământ, ajuns întâmplător sau voit printre ei, că este prea raţional (critic, discriminativ), că este rece (calculat, atent, vigilent), că este lipsit de emoţii (specifice unui sclav), că el „nu are sufletul deschis”!<br />
<br />
195. Şi au dreptate: „sufletul” lui este închis la influenţa virusală a credinţei dogmatice!<br />
196. În fond şi la urma urmei de ce şi-ar deschide oricine (care e sănătos la cap) „sufletul” (mintea şi emoţia) la tot felul de absurdităţi şi fantasmagorii religioase?<br />
197. Cu ce scop să facă el o astfel de „deschidere” imprudentă?<br />
198. Ca să poată fi posedat (luat în posesie) de „părintele divin” care le promovează în mod perfid?<br />
199. Ca să poată fi astfel exploatat financiar şi material şi abuzat psihic şi emoţional de către „investitorul spiritual” care conduce acea schemă de înşelare „divină”?<br />
200. Aceşti escroci „divini” nu lucrează cu raţiunea credincioşilor: ei lucrează cu manipularea subtilă a emoţiilor lor, a intuiţiilor lor, a comportamentului lor zilnic.<br />
201. Ei ştiu că cel care reuşeşte să-ţi schimbe şi să-ţi controleze comportamentul (gesturile, acţiunile ritualice, îmbrăcămintea, exprimarea verbală, etc.) şi emoţiile (mai ales când şi cum să se declanşeze acestea) va controla şi gândurile celui vizat de această „schimbare divină”.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Ce speculează credinţa dogmatică?</span><br />
<br />
202. Tu individule cu tendinţe de şarlatan „divin” şti prea bine ce tendinţe pozitive poţi specula în oameni pentru a-i aduce sub controlul tău.<br />
203. De fapt, oricine care analizează puţin înşelătoria aceasta „divină” poate să le vadă pe acestea:<br />
203.1- nevoia de comunicare socială, de empatizare şi de apartenenţă socială la un grup identitar – de acţiune în cadrul unor grupuri sociale organizate pentru efectuarea unor acţiuni comune (de obţinerea unor resurse, de apărare în faţa unor duşmani externi, de ajutorare reciprocă, etc.).<br />
Această nevoie este exploatată prin manifestarea ei într-o formă pervertită, specifică tiraniei şi totalitarismului religios;<br />
203.2- nevoia de stimă de sine – de a face ceva semnificativ, care contează, care este valoros pentru individ şi pentru grupul din care face parte.<br />
<br />
Această nevoie este deturnată spre a valoriza doar acţiunile care duc la întărirea puterii şi stimei de sine a şarlatanului care controlează în mod despotic grupul său religios dogmatic;<br />
203.3- nevoia de perfecţionare, de transformare în bine, de dezvoltare psihică.<br />
Această nevoie e folosită ca momeală pentru prinderea în cursă a naivilor şi neatenţilor şi apoi pervertită în exact opusul ei: involuţia şi degenerarea psihică a celor afectaţi de credinţă dogmatică.<br />
203.4- nevoia de comunicare caldă, sinceră, fraternă cu Întregul, cu Mediul Fiinţial al Existenţei şi cu toate celelalte fiinţe.<br />
<br />
Această nevoie este pervertită prin „reducerea” Întregului la o parte impostoare „divină”1 care pretinde că l-ar reprezenta „oficial” şi obligarea celor infestaţi cu credinţă să desfăşoare comunicarea lor cu Întregul (şi/ sau cu ceilalţi semeni ai lor) doar prin „intermediul” impostorului care pretinde că o reprezintă (îi reprezintă) şi nu în mod direct şi nemediat cum este normal şi natural.<br />
203.5- etc.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Slăbiciuni umane exploatate în mod „divin” de către „afacerile dogmatice”</span><br />
<br />
204. Dar sunt şi o grămadă de slăbiciuni umane care sunt exploatate la maxim de escrocii „divini”.<br />
205. Astfel ei exploatează:<br />
205.1- frica – care e astfel indusă în victimele lor „spirituale” şi apoi mărită şi transformată intenţionat în teroare „divină”, prin tot felul de ameninţări şi de şantaje care mai din care mai „spirituale” (cu boala, cu „reîncarnarea”, cu „schingiuirea veşnică în infern”, cu „depărtarea de zeu” (de distribuitorul de droguri verbale/ gestuale de care au fost făcuţi dependenţi), etc.;<br />
205.2- lenea – victima credincioasă „tradiţională” nu prea vrea să gândească serios (îi e lene) şi nu prea vrea să fie responsabilă pentru faptele sale.<br />
Astfel ea vrea să obţină cât mai multe dacă se poate (infinitul) cu muncă cât mai puţină (de exemplu prin simpla pronunţare a unui cuvânt „magic”).<br />
<br />
Cum să nu profite deci şarlatanii „divini” de această lene care îi loveşte pe unii, şi în plus cum să reziste ei tentaţiei de a o încuraja a se dezvolta cât mai mult sau de ce nu, chiar de a o crea chiar şi în cei care nu sunt afectaţi de ea?;<br />
205.3- lăcomia indusă de şarlatan faţă de lucruri pentru care lacomul credincios este sugestionat să nu încerce să acţioneze cumpătat – manifestată astfel fie ca risipă de resurse proprii (ajunse astfel a fi folosite cu nesăbuinţă în interesul altuia – al „cauzei”, „profetului”/ „zeului”/ „credinţei”...) fie ca şi zgârcenie de a le folosi, pe cele proprii în interes propriu: de exemplu raţiunea, discernământul, judecata, capacitatea critică proprie, etc.;<br />
205.4- desfrâul - manifestat la comanda escrocului „divin” fie ca risipă (concretizată în „orgii divine” şi căsătorii poligamice) fie ca zgârcenie (concretizat în tot felul de „abstinenţe” şi „continenţe” sexuale şi în incapacitatea de comunicare sinceră, deschisă cu sine însuşi, cu Întregul şi cu celelalte fiinţe);<br />
205.5- orgoliul – credinciosul este măgulit că el este „cel ales” (nu contează că e ales doar spre a fi sclav), că este singurul care „ştie” „adevărul” (mai bine zis fabulele fantasmagorice îndrugate prin „revelaţie” bufonică de către vreun autodeclarat „profet”/ „mesia”/ „zeu” / „avatar”...); că face parte din haita de pradă „aleasă” să prădeze („împărăţească”) lumea sub comanda „lupului divin şef” (ar vrea ea), etc.;<br />
205.6- tendinţele masochiste – tendinţele pe care le au unii de a se supune cu inconştienţă oarbă unor suferinţe şi dureri „spirituale” (şi implicit materiale) sunt exploatate şi stimulate să crească la maxim de orice trimis „divin”;<br />
205.7- tendinţele sinucigaşe – provocate de expunerea prea intensă la bombardarea cu suferinţă (boală, sărăcie, război, nesiguranţă, violenţă familială, etc.) sunt exploatate maximal şi mărite intenţionat de către escrocii „divini” prin intermediul mecanismelor credinţei dogmatice, pentru a le înlesni astfel încercarea de posedare psihică a trupurilor credincioşilor lor (îndemnaţi pentru aceasta să se sinucidă psihic – să renunţe la „sinele”/ mintea lor pentru a o înlocui cu aceea a escrocului „divin”!).<br />
205.8- etc.<br />
<br />
206. Nevoile care astfel sunt suprimate, în general, de către religiile dogmatice sunt: nevoia de comunicare sinceră (deschisă); nevoia de exprimare creativă originală, nevoia de exprimare critică şi analiză discriminativă; nevoia de relaxare şi destindere prin glumă, umor, distracţie, etc.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;">Chipul „clasic” al şarlatanului „divin”</span><br />
<br />
208. Şarlatanul „divin” este prin definiţie o persoană necinstită (nesinceră) care îşi atinge scopurile profitând de naivitatea şi ignoranţa credinciosului.<br />
209. El este un înşelător pentru că încearcă să inducă în eroare, pentru că este un individ care amăgeşte încrederea care i se acordă.<br />
210. El este un seducător „divin” care pentru a-şi atinge scopurile personale îşi seduce victimele credincioase ademenindu-le şi seducându-le cu promisiuni înşelătoare (cu tot felul de răsplăţi imaginare – existente doar în mintea lui perfidă de „profet”/ „zeu”!)<br />
<br />
211. El este un impostor „spiritual”: o persoană care încearcă să se substituie unui „zeu” „real” pentru a lucra în numele lui şi a profita de pe urma celor înşelaţi astfel.<br />
212. El aduce în faţa fraierilor „credincioşi” o „păpuşă divină” sau vreo „carte sacră” şi pretinde că lucrează pentru ea, când el e de fapt cel care le manipulează pe acestea exact aşa cum vrea el.<br />
213. El este un escroc religios: o persoană care înşeală pe alţii pentru a-şi însuşi în mod fraudulos mijloace materiale, financiare şi de altă natură.<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-style: italic;">214. Chipul „clasic” al şarlatanului religios este cel al „profetului/ „zeului”/ „avatarului” autoproclamat (dovedit doar verbal) plin de apucături dogmatice, tiranice, totalitare, dictatoriale; care pretinde să nu de-a socoteală nimănui pentru faptele sale antisociale (violenţe, tâlhării, minciuni, crime) şi care foloseşte pentru aceasta în mod curent ameninţarea, şantajul, minciuna, promisiunile deşarte şi înşelătoria.<br />
<br />
</span> 215. Acest chip se suprapune ca o mănuşă peste toţi cei care au creat şi răspândit vreo religie dogmatică (locală sau mondială) sau alta (şi din păcate istoria religiilor umanităţii de până în prezent e infestată aproape în exclusivitate cu acţiunile unor astfel de scursuri „divine”).<br />
<br />
<br />
<span style="color: #000099; font-weight: bold;"> Efectele dezastroase ale afacerilor „divine” (pentru „clienţii lor”)</span><br />
<br />
216. Cei infectaţi cu credinţă dogmatică de aceşti şarlatani „divini” (respectiv şarlatane de aceeaşi natură) suferă astfel de efecte negative foarte grave:<br />
216.1- îşi diminuează sau îşi pierd discernământul şi capacitatea de judecată clară: fac confuzie între judecător şi judecat (acuzat, pârât) şi între judecător şi procuror.<br />
Pentru ei judecătorul, acuzatul şi procurorul devin una şi aceeaşi persoană în cazul „special” al şarlatanului „divin”- cel acuzat e astfel chemat să se judece singur şi să aducă dacă vrea probe împotriva lui!<br />
<br />
Acuzatul „divin” este lăsat de aceşti naivi (şi de societăţile în care ei trăiesc) să se judece singur (la nivel social).<br />
216.2- li se diminuează capacităţile intelectuale (odată cu diminuarea cantitativă şi calitativă semnificativă a informaţiei la care li se permite să aibă acces de către şarlatanul tiran „divin”), şi emoţionale (se reduce capacitatea lor de a forma relaţii intime, apropiate, sincere, flexibile);<br />
216.3- sunt intoxicate masiv cu panică, fobie, frică şi teroare faţă de „acţiunea” a tot felul de fiinţe imaginare de tip „bau-bau”, promovate prin propaganda religioasă ca fiind ameninţări reale imediate;<br />
216.4- îşi pierd identitatea şi individualitatea (se masifică, se infestează cu personalităţi difuze şi cu personalităţi multiple);<br />
216.5- le apar tot felul de tendinţe paranoice, criminale sau de sinucidere (mai ales psihică);<br />
216.6- devin oligofreni (imbecili, idioţi, debili, tâmpiţi) în general (cazurile mai grave) sau doar când vine vorba de analizarea şi discutarea atentă a aspectelor detaliate ale credinţei dogmatice care îi afectează (cazurile obişnuite);<br />
216.7- apar tot felul de tulburări ale comportamentului sexual normal;<br />
216.8- ajung să devină sclavii celui care îi infectează cu credinţă, respectiv ajung să fie posedaţi (psihic şi fizic) de el – ajung să fie clonaţi psihic după „chipul şi asemănarea lui” (pentru a lucra astfel strict pentru interesele lui - chiar împotriva celor proprii);<br />
216.9- se intensifică în ei ura faţă de viaţă şi îşi pierd simţul umorului;<br />
216.10- dispare curajul din ei: „unde nu este frică nu poate exista nici credinţă dogmatică!”<br />
216.11- devin victimele sigure (pe multiple nivele: material, financiar, politic, etc.) ale acestor nebuni, şarlatani şi înşelători „divini”, (a acestor investitori „spirituali”) care aplică asupra lor conştient sau instinctiv mecanismele de manipulare psihică bazate pe credinţă dogmatică!;<br />
216.12- etc. - Extras din cartea "Mitul credinţei", Radu Lucian Alexandru, Editura G LINE, Cluj Napoca, 2009 - capitolul 21, pag. 3.52 – 3.63.<br />
_________<br />
</span> <br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-2349612048319782752009-05-19T13:55:00.000-07:002009-10-02T01:31:50.192-07:00„Zei” şi „zeiţe” ale discordiei umane<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">1. „Zeii”-animale-de-pradă vor supunere şi sclavie!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 2. Oamenii Liberi vor libertate şi independenţă!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">3. „Zeii”-animale-de-pradă creează discordie între oameni pe principiul: „dezbină şi cucereşte!”</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 4. Oamenii Liberi vor pace şi caută unitatea între oameni.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">5. Doar oamenii uniţi în Fraternitate Universală sub stindardul Idealurilor Omului Universal, pot învinge tirania „divină” a „zeilor”-animale-de-pradă.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">6. „Zeii”-animale-de-pradă vor să ucidă (psihic şi fizic) cât mai mulţi oameni şi fiinţe: ei sunt doar nişte maniaci criminali!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7. Oamenii Liberi vor să vindece rănile, să-i ajute pe ceilalţi confraţi ai lor întru fiinţă (umani şi animali) să trăiască în armonie!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">8. „Zeii”-animale-de-pradă sunt confuzi în ceea ce vorbesc şi capricioşi în ceea ce fac: ei suferă de schizofrenie verbală şi de acţiune: sunt doar nişte bestii animalice (sau mai bine zis fiare). </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">9. Zic una şi fac alta. </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 10. Zic una şi după aceea se contrazic: nu e de căutat coerenţă în ceea ce zic şi în ceea ce fac pentru că ea nu există: ei sunt doar nişte animale care acţionează din impuls: impulsul de a ucide prada (credincioasă) şi de a o devora/ poseda pe aceasta.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">11. Impulsul de a bate şi de a alunga pe alţi „zei”-animale-de-pradă de pe domeniul lor de vânătore „spirituală”!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">12. Impulsul de a se înmulţi cât mai mult, prin impregnarea cât mai multor copii nevinovaţi cu instinctele lor criminale!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">13. Şi mai grav este că aceşti „zei”-animale-de-pradă nu sunt în realitate decât nişte oameni-animale-de-pradă: nişte oameni, din păcate, rămaşi în stadiul animalic de dezvoltare al speciei noastre.</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">14. Oamenii Liberi au şi ei uşoare instincte şi porniri animalice dar şi le controlează şi le depăşesc prin individualizare şi maturizare psihică - prin umanizare.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">15. În schimb, oamenii-animale-prădate sunt împiedecaţi din această dezvoltare de colţii „religioşi” ai „zeilor-oameni”- animale-de-pradă: ei sunt obligaţi astfel, prin capcanele credinţei dogmatice, să rămână în stadiul animalic de dezvoltare umană şi chiar să „evolueze spiritual” (să involueze psihic) sub acesta: la stadiul de bestie şi brută!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="color: #330033; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #330033; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">16. Locul „zeilor”-animale-de-pradă în societatea umană este doar acolo unde sunt ţinuţi spre vindecare toţi ceilalţi deliranţi şi paranoici: la spitalul de boli mentale!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">17. Locul lor în societatea Oamenilor Liberi este doar acolo unde sunt ţinuţi toţi ceilalţi criminali, hoţi, tâlhari, şarlatani şi violatori, pedofili şi exploatatori de „copii” - la închisoarea - „infern” pentru a fi reeducaţi şi ajutaţi frăţeşte de către personal calificat să-şi recapete umanitatea pierdută.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">18. Locul Oamenilor Liberi este în fruntea societăţii umane libere luptând cu forţă împotriva „zeilor” - împotriva răului şi animalităţii din ei înşişi şi din ceilalţi semeni ai lor.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 19. „Zeii” sunt animalici, sălbatici, violenţi, plini de ură, perfizi, ipocriţi, vicleni, înşelători, plini de cruzime şi apucături criminale: e recomandabil astfel ca Oamenii Liberi să se apropie de aceste animale „divine” doar atunci când vor să-i prindă pentru a-i duce spre transformare (prin educaţie şi medicaţie) la casa de nebuni sau la puşcărie (după caz).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">20. Unii oameni îşi asumă această calitate de „zei”-animale-de-pradă – dar nu orice oameni, ci doar cei mai deliranţi şi mai paranoici dintre ei, cei mai criminali, mai ipocriţi şi mai mincinoşi dintre ei!</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21. Aceşti înşelători „divini” încearcă astfel să prindă în capcanele lor „spirituale”, întinse cu ajutorul metodelor de vânătore „religioasă” specifice credinţei (dogmatice), pe toţi oamenii-animale-prădate care din neatenţie şi ignoranţă se lasă prinse în plasa credinţei pe care aceşti vânători „divini” le-o întind.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">22. Înşelătorii care apucă astfel pe calea „zeilor” vor să intre în cercul animalelor de pradă „divine” care se numesc „zei” şi „profeţi”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">23. Dar mafia zeilor e mare: majoritatea celor care încearcă „să devină” „zei” nu reuşesc: sunt ucişi, schingiuiţi, bătuţi de „zeii” mai tari decât ei.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 24. Şi să ne înţelegem: o merită oarecum! </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">25. Problema este însă că o minoritate dintre aceşti aspiranţi la „îndumnezeire”, dintre aceşti oameni-zei - animale-de-pradă reuşesc în lupta lor furibundă şi animalică şi îi detronează pe vechii „zei”-animale-de-pradă şi astfel cercul vicios al „tiraniei divine” înlănţuieşte în continuare societatea umană.</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">26. Detronarea vecinului „zeu” înseamnă că ei şi-au extins domeniul de pradă şi acum pot veni să prădeze, să jefuiască, să ucidă, să violeze, după bunul lor plac pe domeniul de vânătoare „spirituală” nou cucerit.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">27. Şi veţi zice: dar ce fac Oamenii Liberi între timp?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 28. Aceştia, pentru o bună perioadă de timp, au fost prea puţini şi insuficient pregătiţi pentru a se putea confrunta direct cu aceste bestii „divine”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">29. Dar iată acum vremea evitării acestei confruntări directe a trecut!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">30. Puterea Oamenilor Liberi a crescut înmiit prin puterea ştiinţei şi raţiunii şi acum luptă deschis în războiul „spiritual” de înlăturare a „oamenilor-zei”-animale-de-pradă de la conducerea destinelor societăţii umane.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b> </b>***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 31. Şi poate veţi spune unii dintre voi (cei mai naivi şi mai ignoranţi): unde sunt aceşti „zei”-animale-de-pradă de care vorbeşti?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">32. Unde sunt? </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 33. Mai bine întrebaţi unde nu sunt!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">34. Priviţi în jur şi oriunde vedeţi o religie dogmatică (bazată pe credinţă dogmatică) sau sectă a ei să ştiţi că la cârma ei au fost şi sunt în continuare astfel de indivizi umani cu pretenţii „divine”.</span></span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; text-align: justify;"></div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">35. Uitaţi-vă în jur şi oriunde vedeţi un sistem politic, filozofic sau economic bazat pe dogmă (pe „adevăruri” care nu sunt de criticat, în care sunt îngrădite libertăţile fundamentale ale omului, etc.), puteţi şti că acolo sunt şi aceste bestii „divine”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 36. Cei mai perfizi şi cei mai periculoşi dintre aceste fiare „divine” sunt oamenii portavoce ai „zeilor” - animale-de-pradă: „purtătorii de cuvânt” ai „zeilor” - „delegaţi” oficial de „aceştia” să mintă, să înşele, să fure, să tâlhărească, să ucidă!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">37. Şi vă puteţi întreba: oare cum ajung oamenii-portavoce să fie delegaţi „divin” şi cine îi deleagă?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">38. Păi nu sunt decât două variante reale:</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> - fie îi „deleagă” la cele de mai sus mintea lor delirantă şi paranoică, maniacă şi sociopată plină de halucinaţii şi deliruri de grandomanie verbală!;</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> - fie îi „deleagă” mintea lor perfidă, vicleană şi criminală plină de tertipuri, vicleşuguri şi şmecherii „divine”!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">39. Cei din urmă sunt mai periculoşi ca cei dintâi. </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 40. Măcar primii au scuza că sunt nebuni, bolnavi mentali şi vina stricăciunilor pe care le pricinuiesc le revine doar forţelor de ordine din societate care îi lasă să îşi facă distrugerile lor „divine” în numele unei absurde „libertăţi religioase” şi a unui respect absurd al „credinţelor religioase” debitate de tot felul de nebuni şi bolnavi mentali.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">41. Aceasta nu e libertate de credinţă, este inconştienţă curată: este invitaţie deschisă făcută de societate pentru a fi jefuită, minţită, înşelată, violată, furată de către oricine e dispus să joace rolul unui „păpuşar divin”.</span></span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; text-align: justify;"></div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">42. Numai o societate masochistă (care îşi doreşte suferinţa) poate accepta asemenea manifestări delirante religioase!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">43. Şmecherii „divini” văd însă imediat această slăbiciune a societăţii şi se grăbesc să o exploateze „legal”!...</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">44. Văzând câtă perfidie, viclenie, ură, dispreţ faţă de viaţă au aceşti „şarlatani portavoce-divină” îmi este ruşine că fac parte din aceeaşi specie ca şi ei.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">45. Dar până la urmă ei sunt doar nişte oameni-animale: reminiscenţe nefericite ale trecutului nostru animalic care din păcate încă mai răbufnesc din când în când în societatea noastră (mai ales dacă nu suntem atenţi să le identificăm şi să le eliminăm din timp).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">46. Veştile sunt însă bune în prezent: acest regat al terorii animalice, al grohotelilor şi urlăturilor „divine”, al muşcăturilor şi crimelor „spirituale” se apropie de sfârşit!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">47. Zilele „oamenilor-zei” - animale-de-pradă sunt numărate!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b> </b>***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">48. Omul Liber nu este perfect!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 49. Are şi el imperfecţiuni şi neajunsuri, dar acestea nu se compară nici pe departe cu cele ale „zeilor”-oameni – animale-de-pradă.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">50. Prin efortul combinat, al unităţii Oamenilor Liberi de peste tot, prin puterea raţiunii şi acţiunii libere, ghidată de cei care gândesc omeneşte şi acţionează omeneşte, în direcţia intereselor reale imediate şi de perspectivă, ale individului şi umanităţii, numărul acestor Oameni Liberi creşte de la o zi la alta.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">51. În curând astfel, prin acţiunea susţinută de către Oamenii Liberi (uniţi sub stindardul TransReligiei) îndreptată în direcţia combaterii hotărâte a răului cauzat de către credinţa dogmatică, numărul oamenilor-animale (de pradă, respectiv prădate – al „zeilor” şi „profeţilor” respectiv credincioşilor lor) se va reduce tot mai mult, iar acest trecut animalic „divin” al existenţei noastre omeneşti va fi doar o amintire neplăcută a unor vremuri de suferinţă şi boală „divină”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">52. Şi acest „curând” va fi cu atât mai apropiat cu cât fiecare din acţiunile noastre concrete, ale Oamenilor Liberi, se vor îndrepta constant şi energic în direcţia înlăturării atât din noi, cât şi din societate a tuturor acestor tendinţe animalice negative, specifice credinţei dogmatice." - extras din cartea "<a href="http://mitul-credintei.blogspot.com/2009/06/mitul-credintei-carte-pdf.html">Mitul crdinţei" </a><br />
</span><br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-25596729877084656602009-05-19T13:20:00.000-07:002009-10-02T01:34:54.522-07:00Bătălia pentru controlul minţii tale<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
<span style="font-size: large;">"1. Mintea ta nu este un tărâm liniştit şi niciodată nu va fi. </span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">2. Pentru că în ea se dau mari bătălii, pentru că în ea individualitatea ta luptă pentru a creşte şi a se întări.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">3. Puţine sunt însă acum aceste individualităţi care reuşesc să se dezvolte psihic, evitând astfel să fie înlănţuite, să fie luate în sclavie mentală de o individualitate mai puternică decât a lor.</span><br />
<br />
<div style="color: blue;"><span style="font-size: large;">4. Această bătălie este una de selecţie a minţilor celor mai agere, mai adaptive, mai inteligente.</span><br />
</div><span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">5. Şi nu că potenţial ar fi puţine astfel de minţi în umanitate, dar ele sunt lovite pe la spate, sunt înşelate, sunt atacate atunci când sunt încă în formare: încă din copilărie!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">6. E drept că în mod esenţial nu le pune nimeni „să pună botu” şi că în mare faptul că ele cad în lanţurile unor stăpâni de sclavi mentali (religioşi sau de altă natură) şi le acceptă pe acestea fără să crâcnească e oarecum o dovadă a slăbiciunii lor, a incapacităţii lor de adaptare, a incapacităţii lor de maturizare psihică...</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">7. Aceşti oameni ajunşi în postura de sclavi mentali devin astfel carne de tun, roboţi lipsiţi de minte, clone psihice, pioni de sacrificiu, folosiţi de inteligenţe individualizate negativ pentru dezvoltarea puterii pe care ele o exercită asupra societăţii.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">8. În ochii lor un singur om inteligent, un singur om individualizat, o singură persoană autentică (necopiată, neclonată după chipul şi asemănarea altora) face cât sute şi mii de astfel de pioni umani, de astfel de clone şi roboţi biologici umanoizi, care au mintea stricată, care au mintea prăjită, care au mintea bolnavă, virusată, posedată prin diferite tehnici de control mental specifice fenomenului credinţei dogmatice.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-weight: bold;">9. Dar ce înseamnă până la urmă control mental? </span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">10. Toate tehnicile care pot înlănţui mintea cuiva – tehnicile care tâmpesc şi ameţesc de cap victima astfel încât aceasta să ajungă să solicite stăpânire exterioară asupra minţii proprii - şi odată aceasta instalată de cel care practică controlul mental, toate tehnicile (de intimidare, de infantilizare, de jignire, de inducere a dispreţuirii de sine, de inducere a confuziei, etc.) care permit menţinerea controlului mental asupra sclavului mental pentru o perioadă cât mai lungă (de multe ori pentru tot restul vieţii şi de multe ori şi asupra copiilor care se nasc din el, care astfel „se nasc” direct sclavi psihici, gata să-şi slujească fără crâcnire stăpânul mental).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">11. Şi pentru a putea face acest lucru Stăpânii Minţilor (posesorii şi vânzătorii de sclavi mentali) au inventat o strategie care este foarte eficientă, mai ales dacă este aplicată asupra victimei de la o vârstă cât mai fragedă (preferabil copilărie şi adolescenţă).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">12. Vorbim evident de strategiile de infectare (de însclavizare) specifice diferitelor religii dogmatice, a religiilor fundamentate, create pe suportul perfid al capcanei psihice specifice credinţei dogmatice (oarbe, fanatice, necomentate).</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">13. Aceşti posesori de sclavi mentali nu vor renunţa niciodată de bunăvoie la puterea pe care le-o dau trupurile fără minte ale credincioşilor lor (sclavilor lor mentali).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">14. De aceea noi, Oamenii Liberi (nesupuşi mental nici unui stăpân mental) şi toţi cei care iubesc libertatea trebuie să purtăm împotriva lor un aprig război – dar nu unul fizic, ci unul psihic (mental)!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">15. Mintea este tărâmul acestui război şi uneltele minţii (raţionamentele, emoţiile, intuiţiile, empatiile, dorinţele, etc.) sunt armele de luptă!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">16. Constatăm destul de uşor că sclavii mentali religioşi pe care îi vedem peste tot în jurul nostru nu se pot dezlănţui singuri fără de ajutorul nostru susţinut.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">17. Dacă ei ar avea puterea psihică şi înţelegerea necesară pentru a se dezrobi mental, ar fi făcut-o deja şi în plus dacă ar fi avut calităţile mai sus amintite dezvoltate puternic în ei, în primul rând că ei nu ar fi ajuns sclavi pe domeniul religios al unui stăpân sau altul de minţi.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">18. Este deci evident că actualmente unii oameni sunt mai slabi de minte decât alţii – aceasta se vede după faptele şi gândurile lor - dar slăbiciunea lor nu le dă dreptul celor mai puternici să-i folosească cum vor ei!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">19. Şi în plus, cum s-a ajuns ca ei să ajungă în aceste stadii deplorabile de slăbiciune mentală pe care le înfăţişează în mod evident?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">20. Aceşti oameni nu sunt din naştere „slabi de minte”, ci ei sunt slăbiţi intenţionat de minte încă din copilărie, sau la maturitate prin tot felul de tehnici mentale de slăbire a minţii lor (de îmbolnăvire, virusare, ameţire mentală, etc.).</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">21. Odată aduşi în această stare de slăbiciune mentală indusă, ei devin astfel victimele sigure ale perfizilor stăpâni de sclavi mentali (şi să şti că atunci când vorbim de aceşti stăpâni nu o facem în mod metaforic – existenţa lor este o realitate evidentă în societatea umană actuală).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">22. Aceşti stăpâni mentali (religioşi sau de altă natură) nu sunt nici ei de multe ori nişte fiinţe dotate cu o prea mare inteligenţă că dacă ar fi ar vedea că sclavia mentală pe care ei o întreţin pe „tarlalele lor religioase” nu e la fel de bună (eficientă, utilă, avantajoasă) nici pentru ei, nici pentru sclavii lor mentali, precum este libertatea psihică (de conştiinţă, de exprimare, de manifestare creativă originală, etc.).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">23. De aceea, doar Oamenii Liberi mental (care nu se închină nimănui şi nu cer închinare de la nimeni) sunt adevăraţi indivizi psihici (care nu au nici un stăpân mental - ei sunt proprii lor stăpâni).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">24. Este evident că aceşti Oameni Liberi sunt dotaţi cu o putere psihică cu mult peste media oricărui sclav sau stăpân de sclavi mentali.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">25. Această putere mentală de care dispunem noi Oamenii Liberi nu înseamnă însă că lupta mentală (degenerată uneori în luptă fizică - mai ales când trebuie să ne apărăm vieţile) de abolire în societăţile noastre a oricărei forme de sclavie mentală (religioasă sau de altă natură – dar în special religioasă) este uşoară!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">26. Această luptă nu e uşoară nu pentru că oponenţii sunt deştepţi, ci tocmai dimpotrivă, pentru că colcăie de prostie – şi astfel lupta mentală cu ei nici nu poate să înceapă până nu îi educăm pentru a le mai reduce din ignoranţa şi din slăbiciunea mentală de care suferă.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">27. În acest război psihic, sclavii mentali practic nu sunt importanţi (cel puţin nu atâta timp cât rămân sclavi şi nu îşi exprimă dorinţa de eliberare psihică) – ei sunt în esenţă doar nişte copii din punct de vedere metal, foarte puţin folositori într-un război mental (raţional- emoţional- intuitiv-volitiv).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">28. Ţintele adevărate sunt stăpânii lor mentali – ei trebuie învinşi prin toate armele mentale şi fizice disponibile şi sclavii lor vor deveni astfel apoi liberi de la sine.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">29. Sclavii mentali nu prea contează în Marele Război Psihic pe care îl avem de purtat – ei sunt aproape ca şi cum nu ar fi – ei sunt doar nişte simplii zombii care bolborosesc la nesfârşit aceleaşi fraze de supunere necondiţionată care l-au fost induse prin tehnici de control mental.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">30. Aceştia sunt doar nişte „stafii” spirituale cu mintea distrusă - uneori iremediabil distrusă.</span><br />
<span style="font-size: large;">31. De aceea, a lupta împotriva unor astfel de „zombii” e un lucru prostesc, o pierdere inutilă de timp şi de energie.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">32. Interacţiunea însă cu aceste trupuri fără cap propriu, cu aceste clone psihice, cu aceşti sclavi mentali poate însă să-l înveţe multe lucruri pe Omul Liber Mental.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">33. Prin studiul lor atent el poate să descopere ce tehnici s-au folosit împotriva lor pentru a le prăji mintea, poate să descopere în ce capcane mentale au căzut aceşti nefericiţi, poate să descopere cine îi posedă, cine le e „capul”, după cine sunt clonaţi psihic; care este sursa codului lor virusal (vreo carte „sfântă” sau alta) pe baza cărora s-au dezvoltat noi tulpini virusale rezistente la „antibiotice” psihice, care în trecut aveau succes împotriva lor, etc.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">34. Odată identificaţi stăpânii lor mentali („părinţii lor „spirituali”) şi metodele de tâmpire psihică („de iluminare spirituală”) pe care ei le folosesc asupra acestora, Omul Liber trebuie apoi să se dezlănţuiască asupra lor cu toată puterea sa de foc: critici frăţeşti, discursuri „acide”, dezvăluiri „senzaţionale”, procese civile şi mai ales prin crearea şi implementarea de legi capabile a-i identifica şi pedepsi pe toţi aceşti şarlatani „divini” (cu pofte de stăpânire mentală asupra naivilor şi ignoranţilor) imediat ce se manifestă existenţa lor în societate.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">35. Acest mare Război de Eliberare Mentală a sclavilor mentali religioşi de sub stăpânirea tiranică a stăpânilor lor religioşi dogmatici este urmarea evidentă a războiului de abolire a sclaviei fizice.</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">36. Doar odată ce va fi înlăturată din societate şi sclavia mentală religioasă care se practică în prezent vom putea spune că omenirea păşeşte cu adevărat pe calea Libertăţii.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">37. După sclavia trupească a venit vremea să fie abolită şi sclavia mentală, a venit vremea să se pună capăt şi acestui flagel care consumă din interior societatea umană!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">38. A venit vremea să fie alungată din comunitatea umană şi această formă de sclavie care este mult mai periculoasă şi mai distructivă decât cea fizică (cea mentală fiind de fapt adevărata cauză a celei trupeşti).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">39. Sclavul mental nu e ţinut în lanţuri uşor vizibile – lanţurile sale sunt lanţuri psihice specifice fricii, fobiei şi terorii psihice care îi sunt insuflate; sunt şantajul psihic, sunt speranţele deşarte şi amăgirile verbale mânuite cu măiestrie de stăpânii lor mentali, sau de codul virusal de care ei se folosesc pentru a-i infecta cu credinţă dogmatică şi astfel a-i putea lua apoi în sclavie psihică.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">40. Dacă nu ar fi tehnicile perfide de ameţire şi confuzare a victimei (prin repetarea continuă a tot felul de absurdităţi şi imposibilităţi logice şi a unor comenzi de supunere repetate la infinit în cadrul unor stări induse de relaxare), precum şi tehnicile de inducere a unor reflexe condiţionate artificiale de răspuns la anumite „cuvinte magice”, atunci tehnicile ulterioare de oferire a unor „daruri” strict verbale („viaţă veşnică”, „pace”, „lumină”, „mântuire”, „iluminare” etc.) şi de pretindere în locul lor a unor altor daruri, de data aceasta faptice (bani, produse, slujire fizică, etc.); sau de „dezvăluire” a tot felul de ameninţări verbale („demoni”, „iaduri”, etc.) care îi pasc dacă nu fac cutare şi cutare lucru (dacă nu îl servesc orbeşte pe „stăpân” - pe „domnul” lor), nu ar putea funcţiona.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">41. Societăţile în care sunt lăsate să se manifeste religii dogmatice (bazate pe credinţă dogmatică) sunt astfel societăţi în care în prezent este permisă şi chiar încurajată sclavia mentală pentru beneficiul păturilor conducătoare ale societăţilor respective (a stăpânilor mentali ai ei: a „ghizilor spirituali”, a „părinţilor”, a „misionarilor”, a „ierarhilor divini”, etc.).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">42. Toţi membrii unei religii bazate pe credinţă dogmatică trăiesc de fapt într-o societate sclavagistă mentală (şi astfel implicit fizică) – în care individul-sclav nu are nici un drept real de alegere, de exprimare, de gândire... – lor li se impune ce să gândească, cum să o facă, cum să vorbească şi ce, ce să aleagă şi cum să aleagă, etc.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">43. Sărmanii de ei... – mulţi dintre aceşti nefericiţi sunt aşa de profund cufundaţi în această stare de sclavie mentală încât nici nu sunt conştienţi de lanţurile psihice care le înlănţuiesc minţile.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">44. Dar mă rog: la ce să ne aşteptăm de la o minte bolnavă (îmbolnăvită intenţionat), de la o minte prăjită, arsă, scurtcircuitată...</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">45. Păcat de ei - ei sunt un exemplu de oameni care şi-au ratat umanitatea, de oameni care nu mai sunt oameni, ci doar nişte simplii zombii, nişte trupuri cu capete stricate, ruinate, distruse...</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-weight: bold;">46. Cum poate deveni cineva sclav mental în aceste societăţi sclavagiste mental?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">47. Păi în primul rând prin naştere – dacă are ghinionul să se nască din părinţi care sunt sclavii mentali ai cuiva (ai vreo unui „părinte spiritual binevoitor”) atunci şansele lor de libertate mentală sunt minime: mintea lor va fi constant atacată, îmbolnăvită, virusată şi în curând ocupată (adusă în stare de clonă psihică şi de sclavie psihică) cu mult înainte ca ei să aibă şi cea mai mică şansă de a putea lupta împotriva năvălitorilor mentali...</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">48. Şi culmea e că procesul acesta de însclavizare va fi dus la capăt de capetele stricate (posedate) ale propriilor părinţi, ale propriei lor familii!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-weight: bold;">49. O altă metodă folosită este metoda „cuceririi mentale” a celor mai slabi de minte.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">50. Chiar dacă prin minune scapă în copilărie de însclavizare mentală religioasă, în orice moment, mai târziu, dacă nu sunt atenţi şi imunizaţi serios împotriva virusului credinţei dogmatice, atunci orice expunere mai prelungită la influenţa lui se poate sfârşi nefast pentru ei.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">51. Toţi cei care nu sunt suficient de atenţi şi de doritori să-şi apere cu fermitate individualitatea şi propriul discernământ se expun pericolului ca mintea lor să fie slăbită şi apoi cucerită în urma unor războaie mentale repetate şi a unor lupte de gherilă psihică prelungite, exercitate constant împotriva lor de sclavii mentali religioşi şi de stăpânii lor deopotrivă.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-weight: bold;">52. Cum recunoaşteţi însă un stăpân al minţii, un vânător şi un negustor de minţi pentru sclavie psihică?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">53. În primul rând se poate observa destul de curând că nu-l interesează cu adevărat ce şi cum gândeşte sclavul, sau posibila sa victimă.</span><br />
<span style="font-size: large;">54. De ce?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">55. Pentru că lui nu-i trebuie mintea voastră, ci doar trupul vostru: mintea el trebuie să o ucidă, să o distrugă, să o înlănţuiască!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">56. Astfel el încearcă mereu şi mereu să vă ucidă individualitatea şi propriul discernământ (capul, mintea voastră) prin tot felul de şiretlicuri psihice.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">57. De exemplu vă tot repetă tot felul de fabulaţii şi lucruri confuze, neclare, ilogice şi tot felul de alte tâmpenii, în mod intenţionat, pentru a putea apoi, dacă reuşesc astfel cât de cât, să vă ameţească de cap, să vă sugestioneze perfid că voi nu înţelegeţi absurdităţile pe care ei vi le spun, nu pentru că ele sunt în mod evident absurde, idioţenii şi tâmpenii mentale (poveşti de adormit copii) ci pentru că mintea voastră ar fi slabă şi astfel ea nu ar putea înţelege.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">58. De aceea, te sugestionează ei, mai bine să renunţi la ea şi să laşi pe altul, care pretinde că înţelege absurdităţile de basm, să gândească în locul tău.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">59. Şi sunt, din păcate, încă destul de mulţi naivi şi ignoranţi care „pun botul” la astfel de şmecherii psihice elementare.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">60. De ce este evident că religiile dogmatice sunt cele mai mari sisteme de sclavagism mental prezente în umanitate?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">61. Păi uitaţi-vă şi voi şi constataţi ce ură furibundă propovăduiesc ele împotriva minţii, a raţiunii, a capacităţii de discernământ propriu (de a discerne între bine şi rău singuri fără nici o intervenţie „zeiască” sau „supranaturală” care „să discearnă” în locul vostru şi pentru voi - dar evident în folosul lor).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">62. Faţă de toate acestea au o ură de moarte!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">63. Şi de aceea, dintotdeauna când se întâlnesc cu cineva care le posedă pe acestea (discernământ propriu, individualitate, maturizare psihică), cu alte cuvinte cu un Om Liber Mental şi Fizic - se năpustesc imediat asupra lui cu fanatismul lor credicios - pentru că el reprezintă un pericol major pentru existenţa şi stabilitatea sistemelor lor politice şi religioase bazate pe sclavagism mental.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">64. Trans-Religia militează energic pentru abolirea sclaviei mentale sub toate formele ei din societatea umană, dar mai ales ea militează împotriva sclaviei mentale religioase bazate pe credinţă dogmatică, pentru că aceasta este cea mai mare ameninţare la adresa dezvoltării umanităţi care există în prezent.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">65. Abolirea sclaviei mentale religioase este pasul următor pe care societăţile afectate de acest flagel trebuie să-l facă cât mai degrabă dacă vor să înlăture din ele suferinţa, ignoranţa, tâmpenia, absurdul...</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">66. Mişcarea Trans-Religioasă luptă cu putere pentru ruperea lanţurilor credinţei dogmatice, care ţine încă înlănţuite psihic foarte multe (mult prea multe) minţi umane în folosul unor „părinţi-stăpâni spirituali” fără scrupule.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">67. TransReligia luptă cu putere pentru punerea sub „carantină socială” a celor afectaţi de boala mentală a credinţei lor dogmatice, şi apoi pentru găsirea şi aplicarea metodelor celor mai eficiente de tratare a acestei boli psihice care duce la sclavie mentală, netratată fiind.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">68. Omul TransReligios este un Om Liber mental şi fizic, cu discernământ propriu şi conştiinţă proprie, cu voinţă proprie şi cu scopuri proprii, căruia nu trebuie să-i spună nimeni (nici „zeii”, nici „profeţii”, nici „extratereştrii”, nici „avatarii”, nici „cărţile sfinte”, etc.) ce să facă şi ce nu, cum să gândească şi cum nu... </span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">69. Busola sa psihică este în interiorul său nu în afara sa!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">70. Omul Liber este imun la orice atac virusal al credinţei dogmatice, de aceea refuză să creeze şi să susţină în el: orice fel de fobii, frici şi terori verbale (de tot felul de fiinţe „divine”/ „demonice” imaginare), sau orice fel de speranţe deşarte şi aşteptări false; orice comportamente ritualice compulsiv - obsesive, sau comportamente paranoice şi maniacale, sau specifice unor schizofrenii şi personalităţi multiple (specifice unor forme sau altora de credinţă dogmatică).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">71. Împotriva pericolului real pe care îl prezintă aceste boli mentale specifice diferitelor credinţe dogmatice (absolutiste) el trebuie deci să se întărească mereu, să îşi întărească „sistemul imunitar” psihic prin mărirea discriminativă atentă a cantităţii şi calităţii informaţiei pe care o deţine despre diferitele manifestări ale fenomenului religios, şi asupra bolilor mentale specifice acestui domeniu.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">72. Este de asemenea util pentru el ca preventiv să se „vaccineze” sistematic cu doze puternice de umor spiritual şi religios (cu ironie, comedie şi băşcălie religioasă) şi prin crearea unei religii personale individuale unice nedogmatice specifice doar lui (creată pornind de la cadrul general orientativ al TransReligiei) pe care să o aplice la propria viaţă, la fel cum ar face orice „profet”.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">73. Această individualizare „profetică” religioasă este importantă pentru că funcţionează pe principiul creării vaccinurilor antivirusale – expunerea la doze mici din „virusul” vizat îl va face ulterior imun (prin antrenarea sistemului imunitar) la atacurile lui, atunci când el vine în doze mai mari.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">74. Omul Liber nu uită de asemenea de demnitatea sa umană individuală şi refuză mereu să fie o simplă masă de manevră, un executant fără cap propriu al unor planuri sau altora care îi sunt impuse cu forţa din exterior.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">75. Ce să mai vorbim de „simţul infinitului” - de simţirea şi trăirea Întregului, care prin simpla sa prezenţă zilnică conştientizată ca atare în viaţa noastră, este capabilă să distrugă orice manifestare dogmatică (fanatică, absolutistă) din noi." - extras din <a href="http://mitul-credintei.blogspot.com/2009/06/mitul-credintei-carte-pdf.html">cartea "Mitul credinţei"</a>.</span><br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-26274010889100064852009-05-19T12:36:00.000-07:002009-10-02T01:38:01.729-07:00Credinţa dogmatică şi reflexele condiţionate<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-weight: bold;">1. Credinciosul dogmatic este un „câine pavlovian”, condiţionat când să „saliveze” şi când nu - condiţionat prin procesul specific formării reflexelor condiţionate când să gândească şi când să nu gândească, când (şi ce) să vorbească şi când nu, când să acţioneze şi când să nu acţioneze, când să fie atent şi când nu, când să fie înţelegător şi când răuvoitor, când să asculte şi când să nu asculte vorbele altuia; când (şi ce) să citească şi când nu, când (şi pe cine) să iubească şi când (şi pe cine) să urască, etc.</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">2. Cum se obţine acest control asupra „credinciosului - câine pavlovian” prin procesul specific credinţei dogmatice?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 3. Destul de simplu:</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">4.- Un prim factor este repetarea asocierii specifice reflexului artificial, care se urmăreşte a fi creat, de cât mai multe ori pentru a deveni din ce în ce mai puternică.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">5. Astfel în cazul acestui „câine credincios pavlovian” i se dă „hrană” („spirituală”: relaxare, comuniune, sentimente de siguranţă, de apartenenţă la un grup, hrană şi băutură – prin banchete, agape, alte daruri, etc.) de fiecare dată la puţin timp după ce se aprinde un „bec” în încăpere (o „lumină spirituală”: după ce se pronunţă un nume „magic”, sau se fac anumite gesturi „magice”).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">6. Evident că acestui „câine credincios” i se poate da „hrană spirituală” şi fără ca ea să fie asociată intenţionat cu aprinderea „becului” (cu un factor artificial absolut nenecesar pentru satisfacerea nevoii de hrană a „animalului”).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7. Dar fără a introduce într-un proces natural (de hrănire, comunicare, atingere, comuniune, socializare, informare, acţiune idealistică, etc.) un element absolut nenecesar (un „bec” sau o „lumină divină” sau de altă natură „spirituală”, constând din vorbe şi gesturi „magice” (rugăciuni, ritualuri, mantralizări, cântece, imnuri, „meditaţii”, etc.) nu se pot obţine reflexe condiţionate artificiale (de natură religioasă) orientate în favoarea celui care le introduce în „omul de tip câine-pavlovian”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">8. Aşa că, de fiecare dată când se dă acestui „om-câine” o îmbrăţişare, se pronunţă numele unui „zeu” (şi sau „profet”, „maestru”, „iluminat”, „avatar” etc.), de fiecare dată când i se dă de mâncare se pronunţă din nou acel nume „divin”...</span></span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">9. Când este chemat să se reproducă se pronunţă de fiecare dată numele „magic”; de fiecare dată când este relaxat prin sugestie, hipnoză, dans, cântec, muzică se pronunţă din nou şi din nou numele aceluiaşi „zeu”...</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">10. Când se simte într-o stare de compasiune, iubire, dăruire (la întrunirile normale frăţeşti, familiale din comunitate) i se repetă de fiecare dată iarăşi şi iarăşi numele „sacru”...</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">11. Este evident că omul ar putea să treacă prin toate aceste procese naturale absolut normale (hrănire, reproducere, comunicare, comuniune, etc.) şi fără să audă de fiecare dată pronunţat de vreun „Pavlov care ştie ce face”, un anumit nume „magic” (o anumită frază, un anumit cuvânt de condiţionare) dar această abordare naturală nu l-ar face pe „câinele-credincios” să dezvolte cu timpul o adevărată dependenţă faţă de stimulii lingvistici şi/ sau ritualici artificiali cu care sunt asociate intenţionat toate experienţele bune pe care el le simte în mod natural, în circumstanţe specifice (hrănirii, comunicării,... naturale).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">12. Parcurgerea normală a acestor procese naturale nu l-ar face să deprindă nişte reflexe condiţionate artificiale induse intenţionat pentru a-i crea dependenţă de auzirea (şi/ sau verbalizarea) „numelui magic” - a acelui nume care odată pronunţat chiar şi în lipsa satisfacerii reale a nevoilor naturale atrage după sine imediat „salivarea” - apariţia unei stări artificiale de plăcere, care în mod natural apare doar în timpul satisfacerii reale a nevoilor individului.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">13. Astfel după un timp „de evoluţie spirituală” - de condiţionare continuă, de rostire nediscriminativă, indiferent de circumstanţe, a numelui (cuvântului, propoziţiei) „divin” „X” se formează în credincios condiţionarea religioasă urmărită de viitorul distribuitor „spiritual” de droguri verbale respectiv rituale!</span></span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">14. Timpul de creare a acestei condiţionări „spirituale” (a acestei dependenţe de droguri numenale/ gestuale „sfinte”) variază de obicei de la câteva luni până la câţiva ani în funcţie de intensitatea şi ritmicitatea rostirii (/acţiunii ritualice) „magice”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">15. Durata acestui timp „sfânt” depinde de cât de des se rosteşte cuvântul „divin” de condiţionare: astfel, de exemplu, dacă se foloseşte de 100 de ori pe zi împărţit în câte zece - cincisprezece reprize de verbalizare a numelor „sacre”, respectiv de efectuare a unor gesturi „sacre” asociate cu momentele servirii mesei, cu cele ale diferitelor interacţiuni familiale şi sociale, cu momentele începerii şi terminării de citit a unor pasaje plăcute din „cărţi sacre” (sau din alte cărţi), etc. - atunci pentru inducerea puternică a reflexului condiţionat artificial specific unei anumite credinţe dogmatice se poate să fie suficiente şi 6 luni sau chiar mai puţin.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">16. Se formează astfel un reflex condiţionat „religios” în care elementul artificial adăugat diferitelor procese naturale (de obicei plăcute) preia locul stimulului natural real care iniţial declanşa reflexul condiţionat natural (asimilat de exemplu simţirii plăcerii de a mânca, de a bea, de a face sex, de a citi, de a comunica, etc.).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">17. Astfel el devine oarecum gata să ia locul (cel puţin pentru perioade scurte de timp) satisfacerii reale a acestor nevoi!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">18. El poate să ia locul oricărui proces cu care a fost intensiv asociat în prealabil – poate să producă senzaţii şi emoţii artificiale: „salivări” fără mâncare, „orgasme” fără sex, sentimente de comuniune fără comuniune, etc.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">19. În experimentul lui „Pavlov”, „câinele” său „credincios”, începea să saliveze („să se bucure” anticipativ) nu la vederea mâncării cum era natural, ci la aprinderea „becului” din încăpere.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">20. Astfel „oamenii – câini - pavlovieni” încep să „saliveze”, să simtă emoţii şi senzaţii puternice nu doar atunci când apare în faţa lor stimulul natural care le declanşează în mod natural pe acestea (în vederea asigurării supravieţuirii individului şi speciei), ci şi atunci când apare stimulul artificial indus prin procesul condiţionării „religioase”: atunci când este gândit sau rostit cuvântul „magic”, sau este efectuat gestul „magic” cu care au fost condiţionaţi.</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">21. Inducerea acestor reflexe condiţionate artificiale (prin suprapunerea peste nişte reflexe condiţionate naturale) se face evident în interesul celor care le induc în mod conştient sau inconştient (intuitiv) altora.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 22. O formă similară de condiţionare se foloseşte şi la inducerea unui reflex condiţionat artificial utilizat în mod curent în dresarea „câinilor credincioşi”: astfel ei sunt condiţionaţi să asocieze răsplata cu executarea anumitor comenzi şi pedeapsa cu neexecutarea lor.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">23. Introducerea acestor diferite tipuri de reflexe condiţionate artificiale se foloseşte de fiecare din credinţele dogmatice specifice unei religii dogmatice sau alteia.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">24. Pentru fiecare grup de astfel de oameni - credincioşi dogmatici (a se citi oameni-câini-pavlovieni) cel care îi condiţionează mental („zeul”, „profetul”, „mesagerul” etc.), le asociază cu orice emoţie, instinct natural, activitate naturală (vorbire, hrănire, somn, trezire, etc.), pronunţarea verbală sau mentală a unui nume şi/sau fraze oarecare (asociată însă cu o conotaţie „magică”, „divină”, „spirituală”, care presupune ascultarea şi supunerea necondiţionată în faţa celui care produce şi conduce procesul de condiţionare „spirituală”) menită a perverti în timp, a denatura reflexele naturale de hrănire, comunicare, interacţiune socială, de supravieţuire, etc. ...</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">25. Astfel aceşti oameni sunt supuşi unui proces de „în-dobitocire” şi de „în-câinire” „spirituală” prin care ajung treptat în stadiul în care dacă nu pronunţă constant numele „magic” indus artificial sau dacă nu îl mai aud pronunţat de alţii, nu mai pot mânca, nu mai pot comunica, nu mai pot vorbi (normal), etc.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">26. Reflexul condiţionat religios astfel introdus – introducerea unui răspuns artificial la un stimul artificial (nenecesar) în cadrul unui proces natural - se formează deci astfel în avantajul cui?</span></span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">27. Bineînţeles că în avantajul celui care apasă „butonul”, al celui care aprinde „becul roşu”, al celui „care dă lumină”, al celui care induce în „căţeluşi” reflexul condiţionat numenal specific, asociat pronunţării unor nume (vorbe, sunete, cuvinte) „magice” specifice (şi astfel asociat şi cu imagini, cu gesturi, cu persoane specifice, etc.).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">28. Şi bineînţeles că cei care „apasă pe buton pentru a aprinde lumina” nu-s aşa de proşti (cel puţin o parte dintre ei) încât să cadă în propria capcană, şi astfel ei devin practic nişte comercianţi (furnizori) de droguri verbale şi sau gestuale (pe care le consumă sau nu chiar şi ei).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">***</span><span style="font-size: large;"> </span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 29. Cuvântul „magic” (de obicei numele unei „zeităţi”) devine astfel un veritabil drog verbal – atâta timp cât e pronunţat apar emoţii şi senzaţii specifice satisfacerii unor nevoi naturale fundamentale cu care a fost asociat în timp (chiar dacă ele nu se satisfac în mod real în acel moment).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">30. Aceşti „căţeluşi umani condiţionaţi religios”, aceşti drogaţi cu cuvinte şi cu gesturi „spirituale”, sau mai bine zis dependenţi de ele (de auzul pronunţări unor cuvinte-drog-religios specifice, sau a unor fraze care să le conţină, sau de efectuarea unor gesturi „sacre” etc.), aceşti drogaţi numenal / gestual sunt în cea mai jalnică stare cu putinţă (ca cea a oricărui alt drogat ajuns dependent de un drog sau altul) – toate procesele şi reflexele lor naturale sunt distorsionate şi pervertite de stimuli artificiali (de pronunţarea/ efectuarea unor „cuvinte/ gesturi magice”).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-weight: bold;">31. Credinciosul dogmatic nu este deci decât un amărât de dependent de „cuvinte magice” şi de gesturi „magice”.</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">***</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 32. Dacă vreţi să-l faceţi „fericit”, când îl vedeţi pronunţaţi-i cuvântul „magic” - numele „zeului”/ „profetului”/ „avatarului”... pe care a fost păcălit să-l asocieze în mod artificial cu toate emoţiile şi senzaţiile plăcute pe care le-a experimentat în perioada de condiţionare „religioasă”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">33. Dacă dimpotrivă vreţi să-l faceţi trist atunci e suficient să pronunţaţi numele „magic” al „demonului”/ „bau-baului” pe care prin acelaşi proces a fost îndemnat să-l asocieze cu toate emoţiile şi senzaţiile negative pe care le-a trăit în perioada de condiţionare.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">34. Acest drogat cu vorbe devine astfel o jucărie în mâinile, voastre dacă ştiţi cuvintele „magice” care îl controlează (care îi provoacă fericire, respectiv tristeţe, suferinţă).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">35. Priviţi-l pe acest „dobitoc credincios” cum salivează şi cum se bucură când aude pronunţat cuvântul „său” „magic” („divin”): în acel moment mintea lui pervertită, denaturată (prin procesul condiţionării religioase dogmatice) îi transmite emoţii, semnale şi senzaţii de plăcere pe care le simte atunci când mănâncă, când face sex, când comunică, când iubeşte, când stă la căldură şi la lumină.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">36. El se simte în acele momente ca şi cum i-ar fi satisfăcute toate nevoile naturale pe care le-a asociat în timp în mod inconştient cu pronunţia acelui nume „magic”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">37. Şi priviţi-l pe acest „animal credincios” cum spumegă de furie când îi este pronunţat numele magic „demonic” cu care a fost învăţat să asocieze inconştient toate suferinţele provocate de nesatisfacerea corespunzătoare a nevoilor sale naturale.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">38. Priviţi cum acestor credincioşi „îndobitociţi” le sunt pervertite reflexele condiţionate naturale şi înlocuite cu altele artificiale numenale (şi/ sau imagistice - gestuale) puse în slujba celor care „le dau lumină”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">39. Devenind astfel cu timpul din ce în ce mai dependenţi de aceste droguri verbale/ gestuale ei le vor cere necontenit de la tine şi de la alţii şi de la cei dependenţi ca şi ei de pronunţarea halucinatorie a unor nume „magice” şi de efectuarea fanatică a unor gesturi „magice”...</span></span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">40. Se ajunge de multe ori până la stadiul în care nu mai poţi vorbi (interacţiona) deloc cu ei dacă nu pronunţi din când în când numele drog (şi nu efectuezi gestul drog) de care au devenit dependenţi!</span><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: #000099; font-family: Verdana,sans-serif; font-style: italic; font-weight: bold; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">41. Nu se mai poate! </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">42. Şi nu pentru că ei nu ar vrea să interacţioneze cu tine, dar ei au nevoie constantă de el – de drogul verbal/ gestual specific şi dacă tu nu li-l dai îl vor căuta în altă parte...</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">43. Aceşti drogaţi cu cuvinte/ gesturi „magice” (cunoscuţi în societate de obicei sub numele de credincioşi) se strâng cât mai des cu putinţă laolaltă pentru a-şi lua împreună drogul lor verbal/ gestual şi această dependenţă „divină” a lor, creată şi întreţinută de pronunţarea/ efectuarea constantă zilnică a unor cuvinte/ gesturi „divine” specifice se agravează cu trecerea timpului.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">44. Dozele de drog verbal/ gestual trebuie să devină din ce în ce mai mari şi trebui luate din ce în ce mai des – astfel că la un moment dat unii dintre ei ajung până într-acolo încât, lăsaţi de capul lor, nu mai fac nimic altceva decât să pronunţe/ efectueze iarăşi şi iarăşi în mod continuu numele/ gestul drog - „divin” de care au devenit dependenţi şi care acum le controlează total viaţa lor jalnică de drogaţi numenali (cu nume) respectiv gestuali (cu gesturi).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">45. Partea bună este însă că această suprasaturare cu ingestia drogului verbal/ gestual specific, dacă nu duce la nebunie, este posibil să ducă la eliberarea cel puţin temporară (prin suprasaturare) de drogul verbal/ gestual respectiv.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;"> </span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="color: #000099; font-style: italic; font-weight: bold;">46. Oricum, pentru marea majoritate a drogaţilor cu nume/ gesturi „divine” (pentru majoritatea credincioşilor), distribuţia şi consumul lor este destul de strict controlată, astfel încât să se păstreze dependenţa de ele fără a produce efecte nedorite, de cei care supraveghează comercializarea drogului verbal/ gestual „religios” specific.</span></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">47. Odată căzut în capcana acestor droguri verbale/ gestuale este destul de greu să se mai scape de dependenţa faţă de ele, aşa că mai bine să se evite orice proces de implementare a unor reflexe condiţionate artificiale (cauza formării acestei dependenţe de droguri „religioase”).</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> 48. Cine nu este atent în acest sens îşi va plăti prostia – cu bani (daţi comerciantului/ distribuitorului de droguri verbale/ gestuale) şi cu o viaţă distrusă de drogurile „religioase” specifice de care a devenit dependent. - extras din cartea "Mitul credinţei" <br />
</span><br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-49903936072351433612009-05-19T11:53:00.000-07:002009-10-02T01:42:47.368-07:00Credinţa/ încrederea absolută şi cea relativă<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="color: #000066; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">Credinţa şi încrederea. Personificarea binelui şi a răului</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">1. Încrederea poate fi sceptică (acordată provizoriu şi relativ – până la verificare, până la proba contrarie) sau „absolută” (oarbă – specifică credinţei dogmatice).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">2. Încrederea relativă (sceptică) ştie că este rău în lume şi nu e surprinsă când constată că diferite instanţe individuale, familiale sau sociale (religioase, politice, etc.) i-au înşelat încrederea şi au încercat să profite de ea.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">3. Această încredere relativă nu lasă însă ca această înşelăciune sau încercare de înşelare să treacă vreodată neobservată şi nepedepsită.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">4. Încrederea absolută din contră însă, este condiţia perfectă pentru realizarea oricărei înşelăciuni şi şarlatanii (religioase, politice, etc.).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">5. Încrederea sceptică (rezervată) bazată pe abordarea atentă, discriminativă şi critică a realităţii e specifică oamenilor normali (care îşi folosesc optim toate capacităţile mentale şi emoţionale cu care sunt înzestraţi natural).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000066; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">6. Încredere absolută (oarbă) au doar inconştienţii şi naivii care ignoră prezenţa răului real în lume - căutându-l în schimb în tot felul de fiinţe de basm care bântuie doar prin capetele lor cuprinse momentan de tot felul de deliruri şi halucinaţii cu „teme spirituale”.</span><br />
<br />
<span style="color: #000066; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">7. Culmea acestei încrederi oarbe (specifice credinţei dogmatice) este că intensitatea incapacităţii de discriminare între binele şi răul real este direct proporţională cu efortul pe care aceşti naivi (sau după caz înşelători) îl fac pentru a-i demonstra răului o existenţă personală „metafizică” (fabulatorie, imaginară).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">8. A imagina însă o astfel de forţă „personală” fabulatorie în spatele răului din lume şi din oameni înseamnă doar a încerca a le nega acestora responsabilitatea individuală pentru actele rele pe care ei le comit şi pentru efectele acestora.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">9. Oriunde este o credinţă dogmatică de obicei este negată prezenţa răului (capacităţii de acţiune nearmonioasă, neutilă) în oameni ca o componentă intrinsecă (naturală) a lor (alături bineînţeles de tendinţa opusă spre „bine”).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">10. Astfel oamenii cică nu sunt răi pentru că sunt răi (pentru că au tendinţe naturale animalice îndreptate înspre distrugere, competiţie, violenţă, etc. rămase în urma evoluţiei lor animalice naturale), ci pentru că o altă forţă „personală” (care stă mereu după „fundul” lor) i-a „posedat” şi a făcut răul cu trupul lor astfel posedat.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">11. Aşa că aceşti naivi credincioşi sunt astfel păcăliţi să fugă de această forţă imaginară personificată a răului ca „dracul de tămâie” - bineînţeles însă, din păcate pentru ei, cu exact efectul invers celui vizat teoretic: adică că ajung să lase să se manifeste prin ei o altă „posesie supranaturală” care să facă ce vrea cu ei (bine sau rău) – posesia lor de către cel care i-a speriat cu „bau-baul” lui.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">12. De ce realizează deci cei care creează vreo credinţă sau alta această personificare fabulatorie a răului şi binelui?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">13. Păi, în primul rând, pentru că dacă credinţa dogmatică ar recunoaşte prezenţa răului natural (înnăscut) în oameni (a tendinţelor lor de înşelăciune, de minciună, de hoţie, de crimă, etc.) ea nu ar mai putea exista – nu ar mai avea nici o justificare să existe!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">14. Omul care conştientizează prezenţa răului în sine şi în ceilalţi oameni caută să fie cât mai prevăzător şi mai atent la acţiunile celorlalţi oameni (la adevăratele lor motivaţii, scopuri şi interese) şi astfel el nu lasă niciodată „garda jos” în mod absolut, pentru că ştie că astfel procedând se expune prosteşte (cu inconştienţă şi naivitate) la a fi înşelat şi fraierit (religios, economic, politic, etc.) de oricine e dispus să se dedea la astfel de preocupări josnice.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">15. Scepticismul şi încrederea relativă este în acest caz singura cale sănătoasă şi sigură pentru a nu cădea în capcanele întinse pentru naivi şi inconştienţi de tot felul de oameni-animale-de-pradă (mai ales dacă aceştia mai au şi pretenţii de „divinitate”).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">16. În plus, Omul Liber este cu atât mai atent la acţiunile celor care îi propun să le acorde încrederea cu cât ei aduc în sprijinul pretenţiei lor doar vorbe goale de conţinut (tot felul de „cărţi sfinte” şi vorbe ale „zeilor”), cu cât ei se prefac că nu fac distincţie între vorbe şi fapte.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="color: #000066; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;"><br />
Câteva tipuri generice de înşelăciuni „divine”</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">17. Minciuna şi înşelăciunea sunt lucruri perfide şi „subtile” pentru că se însoţesc parţial cu adevărul.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">18. Orice şarlatan ştie că la începutul lansării schemei sale de fraierire „spirituală” trebuie să-şi însoţească schema de înşelăciune cu nişte adevăruri şi fapte relativ evidente pentru a câştiga încrederea viitoarei victime, pentru ca aceasta să fie obişnuită să lase garda atenţiei şi discernământului jos în prezenţa sa.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">19. Când acest stadiu al înşelăciunii este atins se trece la faza a doua – aceea a bombardării naivului cuprins de încredere absolută (de credinţă) cu tot felul de fabulaţii şi „găluşte” menite a-l face pe acesta să acţioneze în interesul strict al celui care beneficiază de faptul de a fi obiectul credinţei lor.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">20. Vorba care zice: „Fereşte-mă Întregule de prieteni că de duşmani mă feresc singur!” nu este deloc lipsită de substanţă, mai ales în contextul credinţei dogmatice religioase.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">21. Când în acest context cineva te bombardează cu atenţie, cu iubire „necondiţionată”, cu daruri de tot felul, atunci fii de trei ori mai circumspect decât faţă de alţii care se comportă normal cu tine şi întreabă-te şi cercetează serios ce are el de câştigat în mod real în urma acţiunilor „divine” pe care le face iniţial către tine.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">22. Vedem astfel că se manifestă în societate mai ales în cadrul religios dogmatic tot felul de „iubitori profesionişti” care îşi declară către toţi naivii care le iasă în cale dispoziţia de a-i ajuta să facă lucruri de care ei nu au nevoie în mod real (să se „mântuie”, să se „ilumineze”, să se „autorealizeze”, etc.) cu condiţia subînţeleasă ca în schimbul acestei „iubiri” verbale/ gestuale să-şi pună în schimb viaţa la dispoziţia „iubitorului divin profesionist”.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">23. Alţi şarlatani religioşi joacă rolul de „copiii de meserie” care se prezintă în faţa naivilor ca fiind reprezentanţii „părinţilor lor divini”, părinţi care după cum se vede îi trimit la cerşit – la racolat prozeliţi (la racolat bani) pentru părinţii lor „divini” (conducătorii „familiei-organizaţie - mafiotă” religioasă) dispuşi cică să-şi dăruiască iubirea lor „infinită” tuturor fraierilor, cu condiţia ca aceştia să fie suficient de proşti pentru a fi convinşi că au nevoie de lucruri care ar părea hilare chiar şi pentru un copil – de tot felul „de cai verzi (evident „spirituali”) pe pereţi”.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">24. Ceea ce nu pricep aceşti fraieri perfecţi care se autodenumesc credincioşi este faptul că orice om (entitate) care poate face bine are întotdeauna posibilitatea să facă la fel de bine şi rău! (la fel şi invers).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">25. Ce nu pricep ei este că toţi oamenii fără excepţie fac şi bine şi rău (într-o măsură specifică mai mare sau mai mică) indiferent cum le-ar defini cineva pe aceste categorii morale.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">26. Excludem în mod evident de aici definiţiile „religioase” stupide prin care tot ceea ce face cineva („zeu”, „divinitate”, „profet”, etc.) este bine indiferent de ce face (ucide, fură, etc.).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">27. Un om poate aprecia un alt om (normal sau cu pretenţii de „divinitate” sau de „profet”) sau învăţăturile din vreo „carte sacră” „căzută din cer” (mai ales în cazul celor căzute prin „epoca de piatră”) ca fiind „doar bună” sau ca fiind sursă doar a „binelui” doar atunci când nu-şi mai foloseşte discernământul propriu, doar atunci când „o ia pe arătură”, renunţând temporar sau definitiv la raţiune şi conştiinţă proprie!</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">Răul binelui „absolut”?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">28. Poate deci oare o fiinţă să spună despre sine, în ciuda tuturor evidenţelor contrare, că tot ceea ce face ea (absolut tot) e bine şi că nimic rău nu poate „purcede” de la sine?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">29. Evident că poate (foarte mulţi au şi făcut-o): trebuie doar să mişte puţin limba, pentru a scoate nişte cuvinte fără sens real pe gură.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">30. A, şi mai trebuie nişte căscaţi (credincioşi) care să ia de bune vorbele lui automăritoare în ciuda tuturor evidenţelor!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">31. Aceşti „căscaţi” nu reuşesc să priceapă că ceva care produce doar bine (un bine absolut) produce doar bine: cu alte cuvinte nu se poate găsi nimeni care să spună despre el că produce ceva rău.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">32. Dacă cel puţin o astfel de fiinţă există atunci înseamnă că avem cel puţin o fiinţă nemulţumită de acest „bine absolut”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">33. Dar cum se poate oare ca „binele absolut” să creeze nemulţumire?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">34. Ce fel de bine absolut este acela care irită, care creează respingere, care creează suferinţă, care duce la războaie, la violenţă „divină”, etc. - cum se vede că produc toate autodeclaratele fiinţe, posesoare ale „binelui absolut”, prin credinţele dogmatice pe care le promovează?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">35. Vă rog domnilor credincioşi „absoluţi” uitaţi-vă în jur şi spune-ţi-mi: câţi astfel de nemulţumiţi de efectele „binelui absolut” care vă duce pe voi de nas (în afară evident de voi) mai cunoaşteţi?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">36. Veţi vedea că indiferent de credinţa voastră „absolută” veţi găsi milioane şi miliarde de astfel de nemulţumiţi de acţiunea „binelui vostru absolut”!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">37. Ba mai mult: pentru majoritatea dintre ei acest bine „absolut” al vostru de fapt e văzut ca fiind chiar contrariul: „răul absolut”.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">38. Dacă acest efect oarecum surprinzător al acţiunii „binelui vostru absolut” nu vă surprinde, permiteţi-mi să vă spun că din păcate, voi deja aveţi creierul prăjit în aşa măsură încât e de mirare cum de mai sunteţi capabili să citiţi aceste rânduri.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">39. Ce nu pricepeţi (nu sunteţi capabili sau nu vreţi să pricepeţi) voi, este că dacă ar exista o astfel de fiinţă generatoare a unui bine absolut (care generează doar efecte bune indiferent cum am defini termenul de bine) cu necesitate existenţa lui ar trebui să fie recunoscută şi mărturisită direct de toate fiinţele!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">40. Pentru că dacă binele ei „absolut” - infinit ca întindere şi mărime – nu le-ar atinge pe fiecare din acestea în întregime, atunci el nu s-ar mai califica ca bine absolut (deoarece astfel ar fi evident nişte zone ale realităţii fiinţiale în care el este incapabil să pătrundă, în ciuda întinderii (influenţei) sale „absolute”).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">41. De aceea, dacă există o singură fiinţă (deşi în realitate sunt milioane şi miliarde) care poate considera „binele vostru absolut” ca având efecte rele, prin această simplă constatare „binele” vostru se descalifică de la pretenţia sa „absolută” şi se arată aşa cum este: doar un amărât de adevăr relativ care însă a luat-o razna, prin susţinerea unor pretenţii absurde.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">42. Cum ar putea deci binele „absolut” să producă efecte rele: nemulţumire, iritare, suferinţă, moarte, durere?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">43. Adică până la urmă dacă nu considerăm calitatea de „bună” sau „rea” a unei instanţe fiinţiale după efectele reale (reduse întotdeauna la suferinţă/ durere respectiv fericire/ plăcere) pe care acţiunea ei le generează, ce alt criteriu mai bun am putea găsi oare pentru a face discriminarea dintre bine şi rău?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">44. Şi ce criteriu de apreciere a binelui şi răului mai e şi acela prin care e apreciată ca fiind bună (indiferent de efectele reale evident discernabile) o acţiune („divină” sau umană) doar pentru că ea e însoţită de o declaraţie făcută unilateral („pe proprie răspundere”) în mod strict verbal (sau mă rog în scris) dată de cel care o face, care astfel „ne asigură” că ceea ce face el e un „bine”?</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">45. Vedem astfel că un bine absolut trebuie să fie bun pentru toată lumea (că de aceea e „absolut”) şi că datorită acestei condiţii se poate demonstra că el nu există şi că în schimb un bine relativ nu trebuie să fie bun pentru toate fiinţele (el e „bun” pentru unele, „rău” pentru altele - „bun” uneori şi „rău” alteori!) şi că după cum e evident doar el există şi e prezent peste tot.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">46. Binele şi răul relativ dau astfel naştere unei etici relative: singurei etici posibile (în mod real).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">47. Pe de altă parte etica „absolută”, bazată doar pe fabulaţiile fantasmagorice ale vreo unei credinţe dogmatice sau alteia, nu este altceva decât o imposibilitate logică şi faptică.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">48. Acum, dacă unele credinţe admit că „părintele” lor este născătorul şi al binelui şi al răului adică că el poate şi chiar face când bine, când rău, după cum are chef (după cum „i se scoală” pofta lui „divină” de acţiune) să-i întrebăm pe credoii şi credoiţele care acceptă astfel de credinţe în „bostanul” lor de pe umeri: la ce oare le foloseşte atunci faptul că au o astfel de credinţă „necondiţionată” într-o fiinţă care oricând le poate face ce rău doreşte ea?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">49. Oare cred-oile acestea sunt masochiste – au nevoi de cineva să le mai facă rău din când în când ca „să simtă că trăiesc” (ca să fie „probată credinţa lor”)?</span><br />
<span style="font-size: large;">50. Sau sunt doar nişte laşi?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">51. O viaţă au şi ei şi şi pe aceea o trăiesc în frică şi teroare; îngropaţi cu faţa în ţărână şi făcându-se că nu văd răul „divin” produs de „părintele lor spiritual”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">52. Unde le e demnitatea lor de Fiinţă atunci când văd că cineva (uman sau „divin”) face răul şi ei nu iau nici o atitudine împotriva lui?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">53. Dacă frica faţă de „părintele divin” este „începutul înţelepciunii” (de sclav religios/ credincios) cu siguranţă curajul în faţa lui şi confruntarea cu el este începutul maturizării psihice şi al eliberării din sclavie mentală faţă de el.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">54. Frica (teroarea) „divină” şi credinţa dogmatică merg deci mână în mână – este ciudată această alăturare, dar din păcate este cât se poate de evidentă.</span><br />
<span style="font-size: large;">55. Dar oare de ce se produce ea?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">56. Pe cât se pare, ea se realizează deoarece credinţa „absolută” are întotdeauna faţă de sine o frică (evident bine întemeiată) de a nu fi oricând demascată ca fiind doar ceea ce este: o impostură!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">57. Pe de altă parte, frica este cauza cea mai profundă a credinţei dogmatice (a încercărilor ratate de sinucidere psihică) deoarece credinciosul ştie instinctiv că ea nu poate deveni „absolută” (încercarea sa de sinucidere nu poate reuşi cu adevărat) decât atunci când fie moare psihic (înnebuneşte) fie moare fizic – ambele variante provocându-i astfel o frică bine întemeiată, pe care trebuie să o suporte mereu atâta timp cât se însoţeşte cu credinţa dogmatică (cu dorinţa de sinucidere mentală).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">58. Marele obstacol natural în faţa realizării „absolute” a credinţei este aşadar frica de moarte – frica faţă de ce se poate întâmpla după dobândirea acestei „credinţe absolute” pe care orice fiinţă oricât de degenerată mental ar ajunge (prin tehnicile de manipulare ale credinţei), o intuieşte ca fiind în mod evident ceva nu foarte „plăcut”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">59. Dacă credinciosul ar fi „absolut” convins că credinţa lui „absolută” e un lucru „absolut” bun putem să fim convinşi că nu ar mai rata în încercările sale de sinucidere - lucru demonstrat de credincioşii „fundamentalişti” care au mintea atât de infectată cu tot felul de absurdităţi şi confuzii „spirituale” încât fac gestul suprem al „martiriului” - prin care cică „ei se sacrifică (se ucid) pe ei, pentru bine lor” (!!??).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">60. Săracii nu au băgat de seamă că binele „lor” nu poate exista decât atunci când şi ei există şi că prin urmare atunci când „se sacrifică” (se sinucid sau se lasă ucişi) pe ei, odată cu ei dispare şi „binele lor”.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">61. Oricum să stea liniştiţi: prin „sacrificiul” lor, chiar dacă nu au contribuit la realizarea „binelui lor”, au contribuit la realizarea „binelui” altora: a stăpânilor „divini” care i-au îndemnat la „sacrificiu”.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;"> 62. Aceştia îşi arată mulţumirea faţă de „purceii credincioşi” (sau mă rog „mieii”, „caprele”, etc.) sacrificaţi astfel prin „puterea credinţei”, prin aceea că apoi se repezesc să le consume „ritualic” pentru împlinirea intereselor lor „divine”, toate averile şi bogăţiile câştigate pentru ei, prin lupta „boilor credincioşi” lor.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">63. Încercările de sinucidere ratată datorate infectării cu credinţă dogmatică se datorează deci fricii: de aceea întotdeauna acolo unde este credinţă este şi frică şi acolo unde frica se poate infiltra, mai devreme sau mai târziu, poate apare şi credinţa dogmatică.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">64. De aceea acolo unde este prevedere şi curaj credinţa dogmatică nu are ce căuta!</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">Despre existenţa absurdă a binelui „absolut”</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">65. Revenind la problema „absoluturilor” - dacă am considera prin absurd că există un astfel de „bine absolut” care nu produce decât bine (şi care e singurul care produce binele) atunci:</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">65.1- fie tot ceea ce percepem este „bine” (inclusiv ceea ce majoritatea dintre noi apreciem ca fiind rău!);</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">65.2- fie răul pe care îl percepem vine din altă parte anume de la un „rău absolut”;</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">66. În primul caz putem face orice pentru că tot ceea ce există - deci şi ceea ce am face noi cică este bine întotdeauna, indiferent de ceea ce facem.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">67. Deci nu mai avem nevoie de nimeni să ne spună ce să facem şi ce să gândim pentru că indiferent de ceea ce facem şi de ceea ce gândim noi facem şi gândim „bine” (indiferent dacă acest bine ni s-ar părea „rău”).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">68. Pe de altă parte, din al doilea caz ar rezulta că „răul absolut” ar exista şi că el nu ar produce decât rău (dacă ar produce şi bine nu ar mai fi absolut).</span><br />
<span style="font-size: large;">69. Bun!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">70. Acum întrebare: ce se întâmplă când „Binele Absolut” şi „Răul Absolut” se întâlnesc?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">71. (În cazul că ar fi posibil să existe simultan amândouă, ceea ce este evident imposibil - pentru că absolutul din fiecare din ele exclude existenţa unui alt absolut – dacă ar exista un alt absolut, primul nu ar mai fi „absolut” şi invers.)</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">72. Aşadar, dacă prin absurd Binele Absolut şi Răul Absolut s-ar întâlni „din întâmplare” şi ar avea chef să se ia la bătaie, care din ei ar învinge oare?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">73. Păi având în vedere că ambii bătăuşi sunt „absoluţi” nici unul dintre ei nu l-ar putea învinge pe celălalt şi lupta lor ar dura la infinit fără a se înclina în favoarea nici unuia, niciodată.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">74. În acest caz oare ce rol ar avea fiinţele relative în raport cu aceste presupuse existenţe „metafizice” (verbale) numite bine, respectiv rău „absolut”?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">75. Aceste fiinţe este evident că nu sunt absolute şi astfel ele vor fi târâte când de partea unuia când de a celuilalt fără măcar ca schimbarea taberei să fie generată de alegerea lor.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">76. Dacă această schimbare ar depinde de ele ar însemna că ele însele prin ele însele au discernământ propriu: ştiu să facă distincţia între bine şi rău: cu alte cuvinte ar deţine fiecare o părticică proprie de bine, respectiv rău.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">77. Dar dacă ele deţin o astfel de „părticică” proprie atunci înseamnă că nu există bine absolut sau rău absolut!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">78. Nu există un bine care să genereze tot binele „din lume” - deoarece în acest caz cel puţin partea ataşată fiinţelor cu discernământ nu este produsă de acest „bine absolut” – adică cu alte cuvinte rezultă că „binele absolut” nu este până la urmă, decât un amărât de bine relativ.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">79. Aşadar existenţa unei singure fiinţe cu discernământ propriu (deşi sunt miliarde de astfel de fiinţe) neagă existenţa unui bine absolut (a unei surse care să genereze tot binele „din lume”).</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">80. De aceea credinţa absolută (oarbă) într-un „bine absolut” (a-tot-bun) sau într-un rău absolut (a-tot-rău) e o imposibilitate logică şi faptică evidentă.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">81. Credinţa dogmatică (absolută) într-un „părinte absolut” fie al binelui, fie al răului, fie al amândoura este o imposibilitate existenţială.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">82. Aşadar dacă nu există (şi e evident că nu există) „bine absolut” atunci este evident că nu poate exista (în mod real) nici o credinţă absolută în el.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">83. Dacă presupunem însă, prin absurd (împotriva oricărei evidenţe), că un astfel de bine „absolut” există atunci trebuie să presupunem şi corolarul acestei presupuneri: adică că nu este în afară de această sursa a „binelui absolut” nici o altă fiinţă cu discernământ capabilă să genereze de la sine un bine propriu (dacă ar fi atunci „binele absolut” nu ar mai fi absolut ci doar relativ - ar genera doar o parte din binele existent).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">84. Dar eliminând discernământul individual uman din existenţă (doar teoretic, că practic nu se poate) se elimină din aceasta şi manifestarea voită a lui: adică orice alegere posibilă a lui, inclusiv alegerea „conştientă” (voită) a unei credinţe dogmatice.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">Eliberarea „absolută” şi devoţiunea „absolută”</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">85. Pe de altă parte dacă credinţa dogmatică presupune existenţa simultană a unui bine-rău absolut, credinţa respectivă îşi pierde sensul pentru care teoretic este creată şi susţinută: pentru că o astfel de credinţă îţi cere să înlocuieşti propriul discernământ cu o lipsă de discernământ „absolută”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">86. O astfel de credinţă tâmpită afirmă astfel că binele este rău şi că răul este bine, adică cu alte cuvinte, că nu este nici o distincţie între ele.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">87. Dar oare la ce i-ar folosi credinciosului o astfel de confuzie absolută?</span><br />
<span style="font-size: large;">88. Şi apoi oare este posibilă o astfel de confuzie-credinţă absolută (totală)?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">89. Evident că nu (în mod practic)!</span><br />
<span style="font-size: large;">90. Dacă ea s-ar realiza atunci cel afectat de ea ar rămâne instantaneu paralizat în gândire şi acţiune, incapabil să mai facă ceva – din cauza lipsei oricărui reper (de orientare) şi a oricărei distincţii motivaţionale.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<i style="color: #0c343d;"><b><span style="font-size: large;">9</span></b></i><span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">1. Culmea este că sunt mulţi cred-oi păcăliţi să-şi dorească o astfel de imposibilitate faptică, o astfel de confuzie absolută, de indistincţie absolută, în care cică ar dispare distincţia între bine şi rău, pentru că ar fi „transcensă” de vid-ol-oi (de cel afectat de un astfel de „vid” „divin”), prin trecerea lui în comă (paralizie) „spirituală” psihică.</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">92. Sau mă rog: „iluminare” (prin întuneric), „eliberare din ciclul vieţii” (prin sinucidere psihică şi fizică), „mântuire/ scăpare” de „sine” (de conştiinţă, discernământ, individualitate, fiinţare, etc.).</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">93. Problema cu aceşti vidoloi/ „sfinţi”/ „iluminaţi” (cu aceşti „bostani” „spirituali” fără minte) este că ei, de fapt cică, nu îşi doresc confuzia aceasta absolută, ci invers: li se pare că deja o au (cel puţin într-un mod „relativ”) şi vor să scape de ea prin sinucidere psihică (nu văd logica aici, dar mă rog...).</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">94. Adică „calea credinţei” este una din căile posibile prin care îşi pot împlini dorinţa de sinucidere (în mod „onorabil” – apreciat de societăţile infectate cu mitul credinţei) – ce-i drept într-o manieră destul de îndelungată, agonizantă, chinuitoare, traumatică, etc. (toate acestea fiind cică bune pentru el pentru că „îl cresc spiritual” - de fapt ele doar îl apropie iluzoriu de obiectivul sinuciderii psihice (şi în cele din urmă fizice) atât de mult dorite!).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">95. Dar frica îi ţine în frâu să nu ducă gestul sinuciderii până la capăt: le e frică ca în urma ei să nu dea de un rău şi mai mare.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">96. Şi intuiesc ei ceva aici: în urma sinucideri psihice parţiale la care se supun singuri ei urmează să devină sclavi „spirituali” şi „iobagi” „divini” pe „plantaţia” unui „zeu” sau altuia.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">97. Unde nu este frică nu poate exista credinţă!</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">„Păcatele” credincioşilor</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">98. Aceşti credincioşi dogmatici sunt deci tot timpul cu un picior în groapă şi cu unul afară şi nu ar fi o problemă aceasta (pentru noi ceilalţi) dacă nu s-ar încăpăţâna să încerce să tragă, cu răutate, şi pe alţii după ei în groapă (în moarte psihică).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">99. Problema e deci că nici ei nu trăiesc şi nu lasă nici pe alţii să trăiască!</span><br />
<span style="font-size: large;">100. Ei urăsc viaţa şi vor să o distrugă (în mod „spiritual” adică fizic!): ei sunt bolnavi psihic (de multe ori incurabil) şi vor să-i îmbolnăvească şi pe alţii.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">101. Ei sunt nişte fricoşi credincioşi şi vor să bage frica şi în alţii (mai ales dacă îi văd neajutoraţi): în copii, femei, bătrâni, bolnavi, etc.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">102. Ei sunt nişte mincinoşi credincioşi: se mint pe ei înşişi – nu sunt sinceri cu ei înşişi - se ascund de ei – dar bineînţeles că fac aceasta într-un mod „spiritual”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">103. Ei vor ca şi alţii să agonizeze în minciuna lor: să-i ucidă mental („spiritual”) şi pe alţii „ca să-i scape” de „răul” dorinţei de viaţă sănătoasă şi împlinită pe care mintea lor bolnavă o vede ca o ameninţare la menţinerea în ei a bolii proprii (a credinţei dogmatice de care sunt afectaţi).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">104. Şi ştiu ei ce ştiu: salvarea aceasta le va venii însă mai devreme sau mai târziu!</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">105. Aşadar, de ce este interzisă (de obicei) sinuciderea fizică în credinţa dogmatică?</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">106. Pentru că acolo unde sinuciderea fizică se realizează virusul credinţei dogmatice moare şi el - îi moare corpul pe care l-a infectat şi pe care îl parazitează psihic şi fizic prin pârghii „spirituale” specifice.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">107. Un parazit (un virus) trebuie să-şi ţină în viaţă cât mai mult victima infestată (infectată) pentru a putea să-i consume resursele de care dispune – cel puţin până când trece (infectează) în (un) alt trup „credincios”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">108. Dacă victima credincioasă moare prea devreme (înainte de a infecta pe alţii) atunci virusul moare şi el.</span><br />
<span style="font-size: large;">109. De aceea credinţa dogmatică interzice sinuciderea fizică în interes propriu!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">110. Dar o încurajează totuşi pe aceasta dacă e făcută în interesul răspândirii virusului psihic pe care îl promovează: prin „martiriuri virusale” făcute în tot felul de „războaie sfinte” de înmulţire a virusului credinţei dogmatice.</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">Credinţa este un virus!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">111. Credinţa dogmatică se comportă ca un virus: ea este un virus psihic, fizic şi social şi de aceea trebuie tratată ca atare - la fel ca orice epidemie virusală:</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">111.1- mai întâi prin oprirea răspândirii lui, prin punerea în carantină a celor infectaţi cu credinţă dogmatică;</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">111.2- apoi identificarea modalităţilor sale de răspândire (prin „misionari”, „prin cărţi sfinte – coduri sursă virusale” ascunse sub masca ajutorului social, „spiritual”, etc.) şi încetarea intrării în contact neprotejat cu ele,</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">111.3- şi bineînţeles prin dezvoltarea unor „vaccinuri antivirusale” religioase specifice virusului credinţei dogmatice prin expunerea la doze infime de credinţă dogmatică, pentru ca sistemul imunitar psihic să se poată antrena în identificarea şi distrugerea lor,</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">111.4- sau prin acţiunea unor „medicamente - legi sociale” care să ducă la distrugerea/ carantinarea fizică a surselor virusale, a obiectelor purtătoare de virus religios dogmatic (obiecte de cult, haine infestate cu virusul credinţei dogmatice, etc.) şi a locurilor infectate (a „lăcaşelor de cult” contaminate).</span><br />
<span style="font-size: large;">***</span><br />
<span style="font-size: large;">112. Credinţa dogmatică este astfel un virus al posedării, un parazit psihic, care găseşte sau creează condiţii prielnice în viitoarea gazdă prin expunerea/ crearea în afara ei a unor rele reale (condiţii grele de trai, conflicte familiale, tribale, războaie, etc.) sau imaginare (tot felul de „demoni” şi locuri „de pedeapsă veşnică”, de „păcate” artificiale/ inventate, etc.).</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">113. Cei afectaţi de aceste tendinţe sinucigaşe psihice induse de credinţa dogmatică sunt expuşi astfel influenţei ei nu pentru că s-au săturat de bine, ci pentru că s-au săturat de răul pe care îl percep în ei, în familie şi în societate.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">114. Când intervine această saturaţie (iritare maximă) de rău există deci două posibilităţi de acţiune:</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">114.1- acţiunea curajoasă concretizată în înfruntarea directă bazată pe discernământul propriu, a răului şi la înlăturarea lui din sine şi din societate - aceasta este acţiunea unei fiinţe individualizate şi maturizate psihic, a unei fiinţe libere care îşi asumă responsabilitatea pentru binele propriu şi al societăţii în care se manifestă;</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">114.2- acţiunea laşă, fricoasă, trădătoare, concretizată în ignorarea răului, în pasarea responsabilităţii pentru înlăturarea lui pe umerii unor „părinţi spirituali” care îi asigură verbal de bunele lor intenţii – aceasta este acţiunea specifică unui om imatur psihic, masificat (neindividualizat) care refuză responsabilitatea – cu alte cuvinte unui om infectat cu credinţă dogmatică care îl împiedică să se maturizeze psihic!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">115. Acest agent virusal (iniţiator al infecţiei cu credinţă dogmatică) numit „părinte spiritual/ divin” vrea să-i convingă pe aceşti imaturi şi fricoşi că ei trebuie să se lase posedaţi de el (impregnaţi de „energiile lui divine”) pentru ca el să lupte în locul lor.</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">116. Raţionamentul acesta este însă unul paradoxal: răul e rău în primul rând pentru că în cele din urmă ne ameninţă cu distrugerea viaţa proprie (cu tot ceea ce suntem fizic şi psihic).</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">117. De aceea o astfel de apărare de rău printr-un rău şi mai mare (prin distrugerea voinţei proprii, prin distrugerea consimţită a vieţii psihice proprii) e nu atât un „paradox al credinţei”, cât un fapt care ne arată cât de periculoasă pentru sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a unui individ este acest instrument de înşelăciune (cu numele de credinţă dogmatică) preferat de şarlatanii şi nebunii „divini”.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">118. Astfel a ne fi frică de rău, a ne fi frică de a ne confrunta direct cu el, şi astfel în vederea acestei confruntări, a-l chema pe un alt rău să ne infecteze (cel al credinţei dogmatice) înseamnă a deveni noi înşine răi.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">119. Astfel ne facem noi înşine răul de care teoretic ne ferim!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">120. Nu-l mai lăsăm pe „rău” să încerce să ne ucidă (distrugă psihic), cu şanse de multe ori mici de reuşită, ci ne distrugem singuri ca să fim siguri de reuşita răului (de distrugerea noastră).</span><br />
<span style="font-size: large;">121. Care este logica aici?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">122. Este o logică pe care doar o minte prăjită de credinţă (dogmatică), o minte ameţită de tot felul de „absoluturi” şi cuvinte „spirituale” abisal confuze o poate „pricepe”.</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">123. Astfel putem spune într-un anumit fel că doar un om „rău” (cu tendinţe sinucigaşe şi/ sau criminale) poate deveni un credincios (dogmatic)!</span><br />
<br />
<span style="font-size: large;">124. Credinciosul (dogmatic) este un om care a cedat răului şi astfel a devenit rău.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">125. Un om bun, când vede răul, nu aşteaptă ca alţii să lupte în locul său şi luptă chiar şi singur dacă e nevoie împotriva acestuia.</span><br />
<br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">126. Un om bun nu are nevoie de credinţă, nu are nevoie de altcineva ca să lupte în locul său!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">127. Iar dacă acest lucru ar fi posibil şi altcineva ar lupta în locul său – acel altcineva ar fi bun – doar el ar face binele, pe când cel care se ascunde ca un laş şi un fricos, este un om rău deoarece neîmpotrivirea/ pasivitatea în faţa răului este cauza principală pentru care acesta se poate manifesta.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="color: #000099; font-size: large; font-style: italic; font-weight: bold;">128. Omul afectat de credinţă dogmatică (de aşteptarea unei „mântuiri” exterioare de rău – de aşteptarea altcuiva care să vină să lupte cu răul în locul său) este un om rău pentru că prin pasivitatea şi aşteptarea sa „credincioasă” el permite răului să se manifeste şi să se extindă nestingherit.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;">129. Nu este rău doar cel care face răul ci şi cel care îl lasă pe cel rău să se manifeste nestingherit în răutăţile sale (prin faptul că nu luptă cu el, că nu i se opune lui)." - extras din <a href="http://mitul-credintei.blogspot.com/2009/06/mitul-credintei-carte-pdf.html">cartea "Mitul credinţei"</a></span><br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-58193897620492419022009-05-19T11:25:00.000-07:002009-10-02T01:47:02.434-07:00Porţile Libertăţii şi porţile lagărului de concentrare al credinţei dogmatice<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">1. Porţile Noilor Ere<a class="sdfootnoteanc" href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=8268868042800265067&postID=5819389762049241902#sdfootnote1sym" name="sdfootnote1anc" sdfixed=""></a> sunt perpetuu deschise tuturor celor care vor să se dezvolte continuu prin trecerea pe sub bolţile lor încărcate de cunoaşterea întregii umanităţi şi apoi să păşească în nelimitat prin actul creaţiei şi existenţei fiinţiale întru Eternitate şi Infinit!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">2. Prin contrast credinţa (dogmatică) îşi deschide şi ea larg porţile şi nu orice porţi, ci porţile unei închisori de maximă securitate, a unui lagăr de concentrare, a unui iad pe pământ. </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">3. A trece prin porţile credinţei dogmatice înseamnă că pentru fiecare poartă trecută trebuie să mai renunţi la un drept nativ, la o libertate naturală pe care o ai intrinsec prin calitatea ta de Om - dar dacă nu ai renunţa încet, încet la atributele tale umane pe măsură ce se strâng tot mai mult în jurul tău lanţurile credinţei dogmatice cum ai putea altfel să devii o fiară, un animal plin pe bot de sângele crimelor sale sălbatice?</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">4. Aşa că „domnilor” tâlhari, şarlatani, criminali, violatori, psihopaţi, maniaci alăturaţi-vă cu încredere oricărei religii dogmatice şi veţi putea face apoi (în măsura în care acea religie a pus mâna pe puterea politică în societate) tot ceea ce faceţi şi acum doar că atunci o veţi face „legal” şi cu ajutorul celorlalţi „lupi spirituali” ai acelei „haite religioase”.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">5. Atâta doar că astfel sunteţi şi voi prinşi în lagărul de concentrare al „părintelui spiritual” care a inventat acel mecanism „religios” de înrobire a maselor şi s-ar putea să fiţi „mâncaţi” de „lupi” mai mari şi mai fioroşi decât voi.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">6. Pentru restul oamenilor atenţie mare fraţilor! </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7. Păşirea prin porţile oricărei credinţe dogmatice (care cere de la voi încredere oarbă, supunere totală, lipsă de critică, etc.) înseamnă pentru voi păşirea într-o carceră „spirituală” în care apoi nu veţi mai avea dreptul la exprimare critică, la manifestare creativă şi inovativă, la gândire proprie... </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7.1 înseamnă transformarea voastră în „sclavi mentali” ai cutărui sau cutărui pretins „zeu” sau „purtător de cuvânt” al lui; </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7.2 înseamnă încercarea de transformare a voastră în simple clone psihice ale „părintelui spiritual” - fără voinţă, gândire proprie şi fără discernământ propriu!; </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7.3 înseamnă transformarea voastră în simplii roboţi care să facă mereu şi mereu aceleaşi gesturi, să exprime la nesfârşit aceleaşi idei, aceleaşi gânduri, aceleaşi vorbe şi să asculte la infinit aceleaşi poveşti de adormit copii scrise în vreo carte de poveşti „sfântă”; </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">7.4 înseamnă să renunţaţi la propria viaţă pentru a vă da trupul şi mintea spre a fi posedate de cutare sau cutare şarlatan sau nebun cu pretenţii verbale (sau scrise) de „divinitate” şi astfel folosite după cum crede el de cuviinţă pentru împlinirea propriilor scopuri.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">8. Acceptarea credinţei dogmatice (de orice natură ar fi ea – religioasă, ezoterică, politică, psihologică, filozofică – atenţie însă mărită la aceea de tip religios!) în viaţa voastră şi în mintea voastră înseamnă să renunţaţi la dreptul de a mai fi indivizi! </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">9. Dacă o faceţi, deveniţi apoi doar simplii membrii ai unei „turme de oi” sau mă rog de „oiţe rătăcite” păstorită de vreun „lup binevoitor”, sau de vreun păstor „divin” dornic să vă vândă „lâna”, să vă bea „laptele” şi să vă mănânce „carnea” voastră şi a „mieilor” voştri, fără nici un drept de gândire, exprimare şi acţiune proprie.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">10. Renunţaţi apoi la dreptul de a fi sau de a devenii maturi psihic – în lagărul de concentrare al credinţei dogmatice (sau mai bine zis în „ţarcul de oi” în care veţi fi închise şi păzite cu mare atenţie de „buldogii” care stau de pază) veţi fi obligaţi să regresaţi brusc (sau să rămâneţi pentru totdeauna, după caz) la stadiul copiilor de grădiniţă - veţi fi convinşi încet, încet că sunteţi cu toţii doar nişte copilaşi fără discernământ care trebuie doar să asculte orbeşte de tot ce le porunceşte „tatăl divin” că altfel iasă „bau-bauu” de „sub pat” şi vă mănâncă de vii, sau mă rog dacă faza asta nu ţine, atunci se dă „nănaşul” din cui jos şi vă croieşte câteva bâte bune peste spate ca să ştiţi şi voi cine e „stăpânul casei” pe acolo!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">11. Oricum, ce noroc pe acest „tată” că sunteţi copii doar din punct de vedere psihic dar trupeşte sunteţi maturizaţi deja – nu de alta da, astfel puteţi munci serios ca să vă întreţineţi în lux „tatăl” şi pe acoliţii lui apropiaţi – că doar nu o gândi degeaba în locul vostru. </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">12. Trebuie să se aleagă şi el cu ceva, nu? </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: blue; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">13. De exemplu cu nişte sclavi sănătoşi fizic, dar slabi de minte, care execută orbeşte orice dorinţă şi poftă ar avea.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">14. Aşa că fraţilor, alegerea este simplă: ori vă măriţi libertatea prin trecerea hotărâtă prin cele 12 Porţi ale Erelor, ori lăsaţi pe orice şarlatan şi nebun să v-o răpească cu consecinţele de rigoare, închizându-vă, fără speranţă de evadare, între zidurile lagărului de concentrare al vreo unei credinţe dogmatice sau a alteia.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">15. Alegerea vă aparţine, dar numai dacă priviţi cu mare atenţie în jur! </span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div style="color: blue; font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">16. Altfel ajungeţi sclavi „peste noapte” şi nici nu ştiţi ce vi sa întâmplat.</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b> </b> </span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">17. Alegerea, deci, e în mâinile voastre: masificare („turmizare”) şi gândire infantilă pentru toată viaţa sau individualizare şi maturizare psihică; credinţă (dogmatică) sau gândire discriminativă proprie; sclavie (psihică şi fizică) sau libertate!</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; margin-bottom: 0mm; text-align: justify;"><br />
</div><div id="sdfootnote1" style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><div class="sdfootnote"><span style="font-size: large;"></span><br />
</div><div class="sdfootnote"><span style="font-size: large;"></span><br />
</div><div class="sdfootnote"><span style="font-size: large;"></span><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">OBS- A se vedea şi cartea „Manifestul Mişcării Trans-Religioase”, <a href="http://manifestul-miscarii-trans-religioase.blogspot.com/2009/09/portile-noilor-ere.html">cap. „Porţile Noilor Ere”.</a></span><br />
</div><div class="sdfootnote"><span style="font-size: large;"></span><br />
</div></div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8268868042800265067.post-82635618113062288132009-05-02T17:57:00.000-07:002009-10-02T01:50:22.500-07:00Minţile „divine” şi trupurile lor credincioase<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">"1. Oare ce zice de fapt un om atunci când se declară pe sine „zeu” („dumne-zeu” - </span><span style="font-size: large;">domn „zeu”) sau </span><span style="font-size: large;">„reprezentant oficial” al său?<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">2. Păi el zice în fapt cam aşa:<br />
<i><b> </b></i></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><i><b>3.- „Consider că voi toţi ăştia care credeţi că eu sunt cea ce zic că sunt, sunteţi nişte naivi fără creier, şi de aceea iată mă ofer voluntar să gândesc în locul vostru, să vă posed trupurile şi să le folosesc după cum am chef: în scopuri „divine” care pe voi „oameni credincioşi fără creier propriu”, nu vă interesează şi nici nu trebuie să vă intereseze!<br />
</b></i> </span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">4. Şi bucuraţi-vă că fac această activitate „caritabilă” pentru că altfel aţi fi fragili şi a-ţi cădea în colţii exploatatori ai </span> <span style="font-size: large;">„bau-baului” care „pândeşte” după colţ (prin mintea voastră prăjită)!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">5. De aceea e mult mai bine să vă exploatez eu dacă tot sunteţi disponibili: dacă tot sunteţi prin zonă şi nu aveţi altceva mai bun de făcut!”<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">6. La vorbele lui </span><span style="font-size: large;"><b>mulţimea credincioasă</b> răspunde:<br />
<i><b> </b></i></span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><i><b>7.- „Vai, „bau-bau”!<br />
8. Vai nu ne abandona lui!</b></i></span> <br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_mLjlH0rY5OQ/SA8tqUjaubI/AAAAAAAAAJM/HQTK1ytIxv8/s1600-h/IMG_1452.JPG" mce_href="http://1.bp.blogspot.com/_mLjlH0rY5OQ/SA8tqUjaubI/AAAAAAAAAJM/HQTK1ytIxv8/s1600-h/IMG_1452.JPG"><img alt="" border="0" mce_src="http://1.bp.blogspot.com/_mLjlH0rY5OQ/SA8tqUjaubI/AAAAAAAAAJM/HQTK1ytIxv8/s400/IMG_1452.JPG" mce_style="display:block;text-align:center;margin:0 auto 10px;" src="http://1.bp.blogspot.com/_mLjlH0rY5OQ/SA8tqUjaubI/AAAAAAAAAJM/HQTK1ytIxv8/s400/IMG_1452.JPG" style="display: block; margin: 0pt auto 10px; text-align: center;" /></a><br />
9. Iată: posedă-ne, ia-ne minţile!<br />
10. Numai să nu ne prindă „bau-bau”!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">11. Şi vai nu ne ucide nici tu, căci ştim că puterea ta e mare: uite ne vom ucide psihic singuri, că să nu te mai deranjezi cu noi nici tu şi nici „bau-bau”!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">12. Şi te implorăm cu lacrimi nu ne distruge sufletul (mintea) şi vai nu ne-o chinui şi nu lăsa pe alţii să ne chinuie (prin agitaţie, nelinişte, angoasă etc.):<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">12.1 iată ne vom chinui singuri, </span><span style="font-size: large;">ne vom distruge singuri mintea (că şi aşa, cum zici şi tu, nu e bună de nimic)!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">13. Nu ne distruge „doamne” că uite ne distrugem singuri!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">14. Noi nu suntem capabili de gândire şi discernământ: te rugăm gândeşte tu în locul nostru şi noi o să muncim în locul tău şi pentru tine: iată suntem, la picioarele tale - </span><span style="font-size: large;">ai tăi sclavi pe vecie!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">15. Uite noi ştim că suntem vinovaţi pentru faptele fiinţelor „A” pe care nici nu le-am cunoscut!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">16. Nu-i ştim nu-i cunoaştem!<br />
17. Ştim de ei numai din ce ne povesteşti tu despre ei: dar e clar că ei au fost răi şi e clar că noi suntem vinovaţi de răul lor!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">18. Haide te rog pedepseşte-ne pentru fapte care nu le-am făcut niciodată!<br />
19. </span><span style="font-size: large;">A, mă rog: ne-ai pedepsit deja!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">20. Oricum „lăudată fie dreptatea ta” </span><span style="font-size: large;"><i>că tot ce faci tu este bine şi tot ce gândim noi este prost!”<br />
</i>21. Şi stăpânul „divin” măgulit le răspunde:<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">22.- „Aşa e măi handicapaţilor credincioşi!<br />
23. V-aţi prins şi voi în sfârşit că voi eraţi într-un mare „păcat”: </span><span style="font-size: large;">gândeaţi cu propriul cap, cu propria judecată, cu propria minte, doreaţi cu propria voinţă, etc.!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">24. Dar uite: vă spun că acestea erau acţiuni păcătoase îndreptate împotriva „creatorului” vostru, visat de mine astă noapte!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">25. Toate acestea sunt lucruri rele: <b>„zeul meu păpuşă - sperietoare”</b> nu „va dat” capul ca să-l folosiţi!<br />
26. Nu!... Cum va putut trece prin bibilică aşa ceva?<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">27. El vi l-a dat ca să aveţi ce să umpleţi cu „tărâţe spirituală” şi cu „terci de orez” religios!<br />
28. Da! Sau şi mai bine ca să-l lăsaţi gol să bată vântul prin el!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">29. Dar nici o problemă, măi <b>cred-oilor</b>: vă scap eu de păcatele pe care nu le-ţi făcut: tot ce aveţi voi de făcut că să vă dau această „mântuire” verbală, este să credeţi orbeşte toate tâmpeniile şi absurdităţile pe care vi le îndrug!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">30. Astfel capul vostru va ajunge să facă ce am eu nevoie să facă: anume să găzduiască gândurile mele, judecăţile mele, dorinţele mele!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">31. Iar dacă trebuie să mai folosiţi şi voi mintea voastră intrată acum în proprietate mea, să o faceţi discret şi </span><span style="font-size: large;">fără să mă deranjaţi - evident doar pentru activităţi de supravieţuire şi înmulţire animalică!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">32. Aştept deci de la voi </span><span style="font-size: large;">o sinucidere psihică incompletă - o perpetuă încercare ratată de sinucidere psihică!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">33. Aşadar să nu vă chinuiţi prea tare şi să ajungeţi astfel să comiteţi „marele păcat” al sinuciderii fizice că altfel nu vă mai pot folosi trupurile credincioase după bunul meu plac!”<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">34. - „Oau! Genial „zeule”!<br />
35. <i>Cu siguranţă aceasta e soluţia fericirii!<br />
</i> </span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">36. Iată salvarea: ne vom sinucide psihic şi te vom lăsa pe tine să ne posezi şi să ne foloseşti trupurile după bunul tău plac!<br />
37. Oare cum de nu ne-am gândit şi noi la ea!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">38. Ce proşti am fost!<br />
39. Slavă ţie „mesagerule divin”!<br />
40. Doar ţie îţi pasă de noi, </span><span style="font-size: large;"><i>doar tu ai venit să ne iei în posesie!</i><br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">41. Tu ne-ai relevat soluţia salvării: sinuciderea psihică!<br />
42. Mare e milostenia ta!”<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">43.- „Aşa e măi „oilor”: eu sunt păstorul vostru cu drept de viaţă şi de moarte asupra voastră, şi de exploatare perpetuă a „laptelui, lânii, şi cărnii voastre”: doar eu sunt <b>„mulgătorul” şi „măcelarul” vostru „divin”!</b><br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">44. Şi să vă păziţi de înşelătorii care vor să vă facă să gândiţi cu capul vostru, să vă folosiţi discernământul, să vă maturizaţi psihic: ei sunt nişte înşelători şi nişte iubitori de rău!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">45. Pe şmecherii aceştia nu-i pot poseda, nu-i pot stăpânii, nu-i pot exploata – necredincioşii aceştia sunt o ameninţare continuă pentru tirania mea „divină”!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">46. Pe ei cu siguranţă o să-i mănânce </span><span style="font-size: large;">„bau-baul” cu pâine şi muştar, da nu acum că e puţin ocupat – dar uite aici puteţi interveni voi - </span><span style="font-size: large;"><b>trupurile mele fără cap</b> - să vă luptaţi cu ei, sau cu alte trupuri fără cap ca voi aflate sclavi pe vreo altă „plantaţie divină”!”<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">47. Aici corul cred-oilor intervine frenetic:<br />
48.- „Urâm viaţa noastră!<br />
49. Slăvită fie viaţa „stăpânului” care ne-a posedat!<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">50. Dă o comandă „capule divin” şi trupurile tale credincioase se vor sacrifica imediat pentru interesul tău personal!”<br />
</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">51.-<b> „Bravo mă clonelor: aşa vă vreau!<br />
</b>52. Acum mergeţi "în puii mei" de aici că mă plictisiţi!<br />
53. Vă chem eu la ordine când mi se scoală cheful de vreo întreprindere „divină”!”"</span><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
Extras din <a href="http://www.blogger.com/goog_1254473314937">cartea </a></span><span style="font-size: large;"><a href="http://www.scribd.com/doc/16332067/Mitul-credinei-Radu-Lucian-Alexandru">"Mitul Credinţei"</a> - autor Radu Lucian Alexandru</span><br />
</div>Radu Lucian Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/10680483994708632969noreply@blogger.com1