Porţile Libertăţii şi porţile lagărului de concentrare al credinţei dogmatice
by Radu Lucian Alexandru
1. Porţile Noilor Ere sunt perpetuu deschise tuturor celor care vor să se dezvolte continuu prin trecerea pe sub bolţile lor încărcate de cunoaşterea întregii umanităţi şi apoi să păşească în nelimitat prin actul creaţiei şi existenţei fiinţiale întru Eternitate şi Infinit!
2. Prin contrast credinţa (dogmatică) îşi deschide şi ea larg porţile şi nu orice porţi, ci porţile unei închisori de maximă securitate, a unui lagăr de concentrare, a unui iad pe pământ.
3. A trece prin porţile credinţei dogmatice înseamnă că pentru fiecare poartă trecută trebuie să mai renunţi la un drept nativ, la o libertate naturală pe care o ai intrinsec prin calitatea ta de Om - dar dacă nu ai renunţa încet, încet la atributele tale umane pe măsură ce se strâng tot mai mult în jurul tău lanţurile credinţei dogmatice cum ai putea altfel să devii o fiară, un animal plin pe bot de sângele crimelor sale sălbatice?
4. Aşa că „domnilor” tâlhari, şarlatani, criminali, violatori, psihopaţi, maniaci alăturaţi-vă cu încredere oricărei religii dogmatice şi veţi putea face apoi (în măsura în care acea religie a pus mâna pe puterea politică în societate) tot ceea ce faceţi şi acum doar că atunci o veţi face „legal” şi cu ajutorul celorlalţi „lupi spirituali” ai acelei „haite religioase”.
5. Atâta doar că astfel sunteţi şi voi prinşi în lagărul de concentrare al „părintelui spiritual” care a inventat acel mecanism „religios” de înrobire a maselor şi s-ar putea să fiţi „mâncaţi” de „lupi” mai mari şi mai fioroşi decât voi.
6. Pentru restul oamenilor atenţie mare fraţilor!
7. Păşirea prin porţile oricărei credinţe dogmatice (care cere de la voi încredere oarbă, supunere totală, lipsă de critică, etc.) înseamnă pentru voi păşirea într-o carceră „spirituală” în care apoi nu veţi mai avea dreptul la exprimare critică, la manifestare creativă şi inovativă, la gândire proprie...
7.1 înseamnă transformarea voastră în „sclavi mentali” ai cutărui sau cutărui pretins „zeu” sau „purtător de cuvânt” al lui;
7.2 înseamnă încercarea de transformare a voastră în simple clone psihice ale „părintelui spiritual” - fără voinţă, gândire proprie şi fără discernământ propriu!;
7.3 înseamnă transformarea voastră în simplii roboţi care să facă mereu şi mereu aceleaşi gesturi, să exprime la nesfârşit aceleaşi idei, aceleaşi gânduri, aceleaşi vorbe şi să asculte la infinit aceleaşi poveşti de adormit copii scrise în vreo carte de poveşti „sfântă”;
7.4 înseamnă să renunţaţi la propria viaţă pentru a vă da trupul şi mintea spre a fi posedate de cutare sau cutare şarlatan sau nebun cu pretenţii verbale (sau scrise) de „divinitate” şi astfel folosite după cum crede el de cuviinţă pentru împlinirea propriilor scopuri.
8. Acceptarea credinţei dogmatice (de orice natură ar fi ea – religioasă, ezoterică, politică, psihologică, filozofică – atenţie însă mărită la aceea de tip religios!) în viaţa voastră şi în mintea voastră înseamnă să renunţaţi la dreptul de a mai fi indivizi!
9. Dacă o faceţi, deveniţi apoi doar simplii membrii ai unei „turme de oi” sau mă rog de „oiţe rătăcite” păstorită de vreun „lup binevoitor”, sau de vreun păstor „divin” dornic să vă vândă „lâna”, să vă bea „laptele” şi să vă mănânce „carnea” voastră şi a „mieilor” voştri, fără nici un drept de gândire, exprimare şi acţiune proprie.
10. Renunţaţi apoi la dreptul de a fi sau de a devenii maturi psihic – în lagărul de concentrare al credinţei dogmatice (sau mai bine zis în „ţarcul de oi” în care veţi fi închise şi păzite cu mare atenţie de „buldogii” care stau de pază) veţi fi obligaţi să regresaţi brusc (sau să rămâneţi pentru totdeauna, după caz) la stadiul copiilor de grădiniţă - veţi fi convinşi încet, încet că sunteţi cu toţii doar nişte copilaşi fără discernământ care trebuie doar să asculte orbeşte de tot ce le porunceşte „tatăl divin” că altfel iasă „bau-bauu” de „sub pat” şi vă mănâncă de vii, sau mă rog dacă faza asta nu ţine, atunci se dă „nănaşul” din cui jos şi vă croieşte câteva bâte bune peste spate ca să ştiţi şi voi cine e „stăpânul casei” pe acolo!
11. Oricum, ce noroc pe acest „tată” că sunteţi copii doar din punct de vedere psihic dar trupeşte sunteţi maturizaţi deja – nu de alta da, astfel puteţi munci serios ca să vă întreţineţi în lux „tatăl” şi pe acoliţii lui apropiaţi – că doar nu o gândi degeaba în locul vostru.
12. Trebuie să se aleagă şi el cu ceva, nu?
13. De exemplu cu nişte sclavi sănătoşi fizic, dar slabi de minte, care execută orbeşte orice dorinţă şi poftă ar avea.
14. Aşa că fraţilor, alegerea este simplă: ori vă măriţi libertatea prin trecerea hotărâtă prin cele 12 Porţi ale Erelor, ori lăsaţi pe orice şarlatan şi nebun să v-o răpească cu consecinţele de rigoare, închizându-vă, fără speranţă de evadare, între zidurile lagărului de concentrare al vreo unei credinţe dogmatice sau a alteia.
15. Alegerea vă aparţine, dar numai dacă priviţi cu mare atenţie în jur!
16. Altfel ajungeţi sclavi „peste noapte” şi nici nu ştiţi ce vi sa întâmplat.
17. Alegerea, deci, e în mâinile voastre: masificare („turmizare”) şi gândire infantilă pentru toată viaţa sau individualizare şi maturizare psihică; credinţă (dogmatică) sau gândire discriminativă proprie; sclavie (psihică şi fizică) sau libertate!
