Bătălia pentru controlul minţii tale


"1. Mintea ta nu este un tărâm liniştit şi niciodată nu va fi.

2. Pentru că în ea se dau mari bătălii, pentru că în ea individualitatea ta luptă pentru a creşte şi a se întări.

3. Puţine sunt însă acum aceste individualităţi care reuşesc să se dezvolte psihic, evitând astfel să fie înlănţuite, să fie luate în sclavie mentală de o individualitate mai puternică decât a lor.

4. Această bătălie este una de selecţie a minţilor celor mai agere, mai adaptive, mai inteligente.


5. Şi nu că potenţial ar fi puţine astfel de minţi în umanitate, dar ele sunt lovite pe la spate, sunt înşelate, sunt atacate atunci când sunt încă în formare: încă din copilărie!

6. E drept că în mod esenţial nu le pune nimeni „să pună botu” şi că în mare faptul că ele cad în lanţurile unor stăpâni de sclavi mentali (religioşi sau de altă natură) şi le acceptă pe acestea fără să crâcnească e oarecum o dovadă a slăbiciunii lor, a incapacităţii lor de adaptare, a incapacităţii lor de maturizare psihică...


7. Aceşti oameni ajunşi în postura de sclavi mentali devin astfel carne de tun, roboţi lipsiţi de minte, clone psihice, pioni de sacrificiu, folosiţi de inteligenţe individualizate negativ pentru dezvoltarea puterii pe care ele o exercită asupra societăţii.

8. În ochii lor un singur om inteligent, un singur om individualizat, o singură persoană autentică (necopiată, neclonată după chipul şi asemănarea altora) face cât sute şi mii de astfel de pioni umani, de astfel de clone şi roboţi biologici umanoizi, care au mintea stricată, care au mintea prăjită, care au mintea bolnavă, virusată, posedată prin diferite tehnici de control mental specifice fenomenului credinţei dogmatice.
***
9. Dar ce înseamnă până la urmă control mental?

10. Toate tehnicile care pot înlănţui mintea cuiva – tehnicile care tâmpesc şi ameţesc de cap victima astfel încât aceasta să ajungă să solicite stăpânire exterioară asupra minţii proprii - şi odată aceasta instalată de cel care practică controlul mental, toate tehnicile (de intimidare, de infantilizare, de jignire, de inducere a dispreţuirii de sine, de inducere a confuziei, etc.) care permit menţinerea controlului mental asupra sclavului mental pentru o perioadă cât mai lungă (de multe ori pentru tot restul vieţii şi de multe ori şi asupra copiilor care se nasc din el, care astfel „se nasc” direct sclavi psihici, gata să-şi slujească fără crâcnire stăpânul mental).

11. Şi pentru a putea face acest lucru Stăpânii Minţilor (posesorii şi vânzătorii de sclavi mentali) au inventat o strategie care este foarte eficientă, mai ales dacă este aplicată asupra victimei de la o vârstă cât mai fragedă (preferabil copilărie şi adolescenţă).


12. Vorbim evident de strategiile de infectare (de însclavizare) specifice diferitelor religii dogmatice, a religiilor fundamentate, create pe suportul perfid al capcanei psihice specifice credinţei dogmatice (oarbe, fanatice, necomentate).

13. Aceşti posesori de sclavi mentali nu vor renunţa niciodată de bunăvoie la puterea pe care le-o dau trupurile fără minte ale credincioşilor lor (sclavilor lor mentali).


14. De aceea noi, Oamenii Liberi (nesupuşi mental nici unui stăpân mental) şi toţi cei care iubesc libertatea trebuie să purtăm împotriva lor un aprig război – dar nu unul fizic, ci unul psihic (mental)!

15. Mintea este tărâmul acestui război şi uneltele minţii (raţionamentele, emoţiile, intuiţiile, empatiile, dorinţele, etc.) sunt armele de luptă!

16. Constatăm destul de uşor că sclavii mentali religioşi pe care îi vedem peste tot în jurul nostru nu se pot dezlănţui singuri fără de ajutorul nostru susţinut.


17. Dacă ei ar avea puterea psihică şi înţelegerea necesară pentru a se dezrobi mental, ar fi făcut-o deja şi în plus dacă ar fi avut calităţile mai sus amintite dezvoltate puternic în ei, în primul rând că ei nu ar fi ajuns sclavi pe domeniul religios al unui stăpân sau altul de minţi.

18. Este deci evident că actualmente unii oameni sunt mai slabi de minte decât alţii – aceasta se vede după faptele şi gândurile lor - dar slăbiciunea lor nu le dă dreptul celor mai puternici să-i folosească cum vor ei!


19. Şi în plus, cum s-a ajuns ca ei să ajungă în aceste stadii deplorabile de slăbiciune mentală pe care le înfăţişează în mod evident?


20. Aceşti oameni nu sunt din naştere „slabi de minte”, ci ei sunt slăbiţi intenţionat de minte încă din copilărie, sau la maturitate prin tot felul de tehnici mentale de slăbire a minţii lor (de îmbolnăvire, virusare, ameţire mentală, etc.).

21. Odată aduşi în această stare de slăbiciune mentală indusă, ei devin astfel victimele sigure ale perfizilor stăpâni de sclavi mentali (şi să şti că atunci când vorbim de aceşti stăpâni nu o facem în mod metaforic – existenţa lor este o realitate evidentă în societatea umană actuală).


22. Aceşti stăpâni mentali (religioşi sau de altă natură) nu sunt nici ei de multe ori nişte fiinţe dotate cu o prea mare inteligenţă că dacă ar fi ar vedea că sclavia mentală pe care ei o întreţin pe „tarlalele lor religioase” nu e la fel de bună (eficientă, utilă, avantajoasă) nici pentru ei, nici pentru sclavii lor mentali, precum este libertatea psihică (de conştiinţă, de exprimare, de manifestare creativă originală, etc.).

23. De aceea, doar Oamenii Liberi mental (care nu se închină nimănui şi nu cer închinare de la nimeni) sunt adevăraţi indivizi psihici (care nu au nici un stăpân mental - ei sunt proprii lor stăpâni).


24. Este evident că aceşti Oameni Liberi sunt dotaţi cu o putere psihică cu mult peste media oricărui sclav sau stăpân de sclavi mentali.

25. Această putere mentală de care dispunem noi Oamenii Liberi nu înseamnă însă că lupta mentală (degenerată uneori în luptă fizică - mai ales când trebuie să ne apărăm vieţile) de abolire în societăţile noastre a oricărei forme de sclavie mentală (religioasă sau de altă natură – dar în special religioasă) este uşoară!


26. Această luptă nu e uşoară nu pentru că oponenţii sunt deştepţi, ci tocmai dimpotrivă, pentru că colcăie de prostie – şi astfel lupta mentală cu ei nici nu poate să înceapă până nu îi educăm pentru a le mai reduce din ignoranţa şi din slăbiciunea mentală de care suferă.


27. În acest război psihic, sclavii mentali practic nu sunt importanţi (cel puţin nu atâta timp cât rămân sclavi şi nu îşi exprimă dorinţa de eliberare psihică) – ei sunt în esenţă doar nişte copii din punct de vedere metal, foarte puţin folositori într-un război mental (raţional- emoţional- intuitiv-volitiv).

28. Ţintele adevărate sunt stăpânii lor mentali – ei trebuie învinşi prin toate armele mentale şi fizice disponibile şi sclavii lor vor deveni astfel apoi liberi de la sine.


29. Sclavii mentali nu prea contează în Marele Război Psihic pe care îl avem de purtat – ei sunt aproape ca şi cum nu ar fi – ei sunt doar nişte simplii zombii care bolborosesc la nesfârşit aceleaşi fraze de supunere necondiţionată care l-au fost induse prin tehnici de control mental.


30. Aceştia sunt doar nişte „stafii” spirituale cu mintea distrusă - uneori iremediabil distrusă.
31. De aceea, a lupta împotriva unor astfel de „zombii” e un lucru prostesc, o pierdere inutilă de timp şi de energie.

32. Interacţiunea însă cu aceste trupuri fără cap propriu, cu aceste clone psihice, cu aceşti sclavi mentali poate însă să-l înveţe multe lucruri pe Omul Liber Mental.


33. Prin studiul lor atent el poate să descopere ce tehnici s-au folosit împotriva lor pentru a le prăji mintea, poate să descopere în ce capcane mentale au căzut aceşti nefericiţi, poate să descopere cine îi posedă, cine le e „capul”, după cine sunt clonaţi psihic; care este sursa codului lor virusal (vreo carte „sfântă” sau alta) pe baza cărora s-au dezvoltat noi tulpini virusale rezistente la „antibiotice” psihice, care în trecut aveau succes împotriva lor, etc.


34. Odată identificaţi stăpânii lor mentali („părinţii lor „spirituali”) şi metodele de tâmpire psihică („de iluminare spirituală”) pe care ei le folosesc asupra acestora, Omul Liber trebuie apoi să se dezlănţuiască asupra lor cu toată puterea sa de foc: critici frăţeşti, discursuri „acide”, dezvăluiri „senzaţionale”, procese civile şi mai ales prin crearea şi implementarea de legi capabile a-i identifica şi pedepsi pe toţi aceşti şarlatani „divini” (cu pofte de stăpânire mentală asupra naivilor şi ignoranţilor) imediat ce se manifestă existenţa lor în societate.


35. Acest mare Război de Eliberare Mentală a sclavilor mentali religioşi de sub stăpânirea tiranică a stăpânilor lor religioşi dogmatici este urmarea evidentă a războiului de abolire a sclaviei fizice.

36. Doar odată ce va fi înlăturată din societate şi sclavia mentală religioasă care se practică în prezent vom putea spune că omenirea păşeşte cu adevărat pe calea Libertăţii.


37. După sclavia trupească a venit vremea să fie abolită şi sclavia mentală, a venit vremea să se pună capăt şi acestui flagel care consumă din interior societatea umană!

38. A venit vremea să fie alungată din comunitatea umană şi această formă de sclavie care este mult mai periculoasă şi mai distructivă decât cea fizică (cea mentală fiind de fapt adevărata cauză a celei trupeşti).


39. Sclavul mental nu e ţinut în lanţuri uşor vizibile – lanţurile sale sunt lanţuri psihice specifice fricii, fobiei şi terorii psihice care îi sunt insuflate; sunt şantajul psihic, sunt speranţele deşarte şi amăgirile verbale mânuite cu măiestrie de stăpânii lor mentali, sau de codul virusal de care ei se folosesc pentru a-i infecta cu credinţă dogmatică şi astfel a-i putea lua apoi în sclavie psihică.


40. Dacă nu ar fi tehnicile perfide de ameţire şi confuzare a victimei (prin repetarea continuă a tot felul de absurdităţi şi imposibilităţi logice şi a unor comenzi de supunere repetate la infinit în cadrul unor stări induse de relaxare), precum şi tehnicile de inducere a unor reflexe condiţionate artificiale de răspuns la anumite „cuvinte magice”, atunci tehnicile ulterioare de oferire a unor „daruri” strict verbale („viaţă veşnică”, „pace”, „lumină”, „mântuire”, „iluminare” etc.) şi de pretindere în locul lor a unor altor daruri, de data aceasta faptice (bani, produse, slujire fizică, etc.); sau de „dezvăluire” a tot felul de ameninţări verbale („demoni”, „iaduri”, etc.) care îi pasc dacă nu fac cutare şi cutare lucru (dacă nu îl servesc orbeşte pe „stăpân” - pe „domnul” lor), nu ar putea funcţiona.


41. Societăţile în care sunt lăsate să se manifeste religii dogmatice (bazate pe credinţă dogmatică) sunt astfel societăţi în care în prezent este permisă şi chiar încurajată sclavia mentală pentru beneficiul păturilor conducătoare ale societăţilor respective (a stăpânilor mentali ai ei: a „ghizilor spirituali”, a „părinţilor”, a „misionarilor”, a „ierarhilor divini”, etc.).

42. Toţi membrii unei religii bazate pe credinţă dogmatică trăiesc de fapt într-o societate sclavagistă mentală (şi astfel implicit fizică) – în care individul-sclav nu are nici un drept real de alegere, de exprimare, de gândire... – lor li se impune ce să gândească, cum să o facă, cum să vorbească şi ce, ce să aleagă şi cum să aleagă, etc.


43. Sărmanii de ei... – mulţi dintre aceşti nefericiţi sunt aşa de profund cufundaţi în această stare de sclavie mentală încât nici nu sunt conştienţi de lanţurile psihice care le înlănţuiesc minţile.

44. Dar mă rog: la ce să ne aşteptăm de la o minte bolnavă (îmbolnăvită intenţionat), de la o minte prăjită, arsă, scurtcircuitată...


45. Păcat de ei - ei sunt un exemplu de oameni care şi-au ratat umanitatea, de oameni care nu mai sunt oameni, ci doar nişte simplii zombii, nişte trupuri cu capete stricate, ruinate, distruse...
***


46. Cum poate deveni cineva sclav mental în aceste societăţi sclavagiste mental?

47. Păi în primul rând prin naştere – dacă are ghinionul să se nască din părinţi care sunt sclavii mentali ai cuiva (ai vreo unui „părinte spiritual binevoitor”) atunci şansele lor de libertate mentală sunt minime: mintea lor va fi constant atacată, îmbolnăvită, virusată şi în curând ocupată (adusă în stare de clonă psihică şi de sclavie psihică) cu mult înainte ca ei să aibă şi cea mai mică şansă de a putea lupta împotriva năvălitorilor mentali...

48. Şi culmea e că procesul acesta de însclavizare va fi dus la capăt de capetele stricate (posedate) ale propriilor părinţi, ale propriei lor familii!


49. O altă metodă folosită este metoda „cuceririi mentale” a celor mai slabi de minte.

50. Chiar dacă prin minune scapă în copilărie de însclavizare mentală religioasă, în orice moment, mai târziu, dacă nu sunt atenţi şi imunizaţi serios împotriva virusului credinţei dogmatice, atunci orice expunere mai prelungită la influenţa lui se poate sfârşi nefast pentru ei.

51. Toţi cei care nu sunt suficient de atenţi şi de doritori să-şi apere cu fermitate individualitatea şi propriul discernământ se expun pericolului ca mintea lor să fie slăbită şi apoi cucerită în urma unor războaie mentale repetate şi a unor lupte de gherilă psihică prelungite, exercitate constant împotriva lor de sclavii mentali religioşi şi de stăpânii lor deopotrivă.
***
52. Cum recunoaşteţi însă un stăpân al minţii, un vânător şi un negustor de minţi pentru sclavie psihică?

53. În primul rând se poate observa destul de curând că nu-l interesează cu adevărat ce şi cum gândeşte sclavul, sau posibila sa victimă.
54. De ce?

55. Pentru că lui nu-i trebuie mintea voastră, ci doar trupul vostru: mintea el trebuie să o ucidă, să o distrugă, să o înlănţuiască!

56. Astfel el încearcă mereu şi mereu să vă ucidă individualitatea şi propriul discernământ (capul, mintea voastră) prin tot felul de şiretlicuri psihice.


57. De exemplu vă tot repetă tot felul de fabulaţii şi lucruri confuze, neclare, ilogice şi tot felul de alte tâmpenii, în mod intenţionat, pentru a putea apoi, dacă reuşesc astfel cât de cât, să vă ameţească de cap, să vă sugestioneze perfid că voi nu înţelegeţi absurdităţile pe care ei vi le spun, nu pentru că ele sunt în mod evident absurde, idioţenii şi tâmpenii mentale (poveşti de adormit copii) ci pentru că mintea voastră ar fi slabă şi astfel ea nu ar putea înţelege.


58. De aceea, te sugestionează ei, mai bine să renunţi la ea şi să laşi pe altul, care pretinde că înţelege absurdităţile de basm, să gândească în locul tău.

59. Şi sunt, din păcate, încă destul de mulţi naivi şi ignoranţi care „pun botul” la astfel de şmecherii psihice elementare.
***
60. De ce este evident că religiile dogmatice sunt cele mai mari sisteme de sclavagism mental prezente în umanitate?


61. Păi uitaţi-vă şi voi şi constataţi ce ură furibundă propovăduiesc ele împotriva minţii, a raţiunii, a capacităţii de discernământ propriu (de a discerne între bine şi rău singuri fără nici o intervenţie „zeiască” sau „supranaturală” care „să discearnă” în locul vostru şi pentru voi - dar evident în folosul lor).

62. Faţă de toate acestea au o ură de moarte!


63. Şi de aceea, dintotdeauna când se întâlnesc cu cineva care le posedă pe acestea (discernământ propriu, individualitate, maturizare psihică), cu alte cuvinte cu un Om Liber Mental şi Fizic - se năpustesc imediat asupra lui cu fanatismul lor credicios - pentru că el reprezintă un pericol major pentru existenţa şi stabilitatea sistemelor lor politice şi religioase bazate pe sclavagism mental.
***
64. Trans-Religia militează energic pentru abolirea sclaviei mentale sub toate formele ei din societatea umană, dar mai ales ea militează împotriva sclaviei mentale religioase bazate pe credinţă dogmatică, pentru că aceasta este cea mai mare ameninţare la adresa dezvoltării umanităţi care există în prezent.


65. Abolirea sclaviei mentale religioase este pasul următor pe care societăţile afectate de acest flagel trebuie să-l facă cât mai degrabă dacă vor să înlăture din ele suferinţa, ignoranţa, tâmpenia, absurdul...


66. Mişcarea Trans-Religioasă luptă cu putere pentru ruperea lanţurilor credinţei dogmatice, care ţine încă înlănţuite psihic foarte multe (mult prea multe) minţi umane în folosul unor „părinţi-stăpâni spirituali” fără scrupule.

67. TransReligia luptă cu putere pentru punerea sub „carantină socială” a celor afectaţi de boala mentală a credinţei lor dogmatice, şi apoi pentru găsirea şi aplicarea metodelor celor mai eficiente de tratare a acestei boli psihice care duce la sclavie mentală, netratată fiind.


68. Omul TransReligios este un Om Liber mental şi fizic, cu discernământ propriu şi conştiinţă proprie, cu voinţă proprie şi cu scopuri proprii, căruia nu trebuie să-i spună nimeni (nici „zeii”, nici „profeţii”, nici „extratereştrii”, nici „avatarii”, nici „cărţile sfinte”, etc.) ce să facă şi ce nu, cum să gândească şi cum nu...

69. Busola sa psihică este în interiorul său nu în afara sa!


70. Omul Liber este imun la orice atac virusal al credinţei dogmatice, de aceea refuză să creeze şi să susţină în el: orice fel de fobii, frici şi terori verbale (de tot felul de fiinţe „divine”/ „demonice” imaginare), sau orice fel de speranţe deşarte şi aşteptări false; orice comportamente ritualice compulsiv - obsesive, sau comportamente paranoice şi maniacale, sau specifice unor schizofrenii şi personalităţi multiple (specifice unor forme sau altora de credinţă dogmatică).

71. Împotriva pericolului real pe care îl prezintă aceste boli mentale specifice diferitelor credinţe dogmatice (absolutiste) el trebuie deci să se întărească mereu, să îşi întărească „sistemul imunitar” psihic prin mărirea discriminativă atentă a cantităţii şi calităţii informaţiei pe care o deţine despre diferitele manifestări ale fenomenului religios, şi asupra bolilor mentale specifice acestui domeniu.


72. Este de asemenea util pentru el ca preventiv să se „vaccineze” sistematic cu doze puternice de umor spiritual şi religios (cu ironie, comedie şi băşcălie religioasă) şi prin crearea unei religii personale individuale unice nedogmatice specifice doar lui (creată pornind de la cadrul general orientativ al TransReligiei) pe care să o aplice la propria viaţă, la fel cum ar face orice „profet”.


73. Această individualizare „profetică” religioasă este importantă pentru că funcţionează pe principiul creării vaccinurilor antivirusale – expunerea la doze mici din „virusul” vizat îl va face ulterior imun (prin antrenarea sistemului imunitar) la atacurile lui, atunci când el vine în doze mai mari.

74. Omul Liber nu uită de asemenea de demnitatea sa umană individuală şi refuză mereu să fie o simplă masă de manevră, un executant fără cap propriu al unor planuri sau altora care îi sunt impuse cu forţa din exterior.


75. Ce să mai vorbim de „simţul infinitului” - de simţirea şi trăirea Întregului, care prin simpla sa prezenţă zilnică conştientizată ca atare în viaţa noastră, este capabilă să distrugă orice manifestare dogmatică (fanatică, absolutistă) din noi." - extras din cartea "Mitul credinţei".

0 comentarii:

Radu Lucian Alexandru